RECENZIE: Rockstadt Extreme Fest 2014 – patru zile de festival pe sufletul metaliştilor adevăraţi (FOTO)

Ne-am obişnuit deja ca vara să ne aducă o mulţime de festivaluri, care reuşesc să împace cu brio mai toate afinităţile muzicale. După Electric Castle, ARTmania sau Summer Well, vara nu-şi putea face bagajele fără să ne aducă unul dintre cele mai aşteptate festivaluri, şi anume Rockstadt Extreme Fest, care se anunţa să fie cu mult mai bun decât prima ediţie de anul trecut.

Multă voie bună şi dispoziţie de zile mari, o privelişte de vis, mulţi oameni fericiţi pentru că au putut vedea şi asculta unele dintre cele mai bune trupe metal din lume, dar nu în ultimul rând o muncă de Sisif din partea celor care au organizat în cele mai mici detalii un festival care tinde să devină unul de referinţă în anii următori. Cam aşa am putea descrie foarte pe scurt ce s-a întâmplat la Râşnov, orăşelul de munte care a găzduit şi anul acesta Rockstadt Extreme Fest, festivalul care s-a întins de această dată pe o durată de patru zile, desfăşurându-se între 13-16 august 2014.

Început în forţă încă din prima zi de festival

Pe o căldură infernală, dar nerăbdători să ajungă la festival, oamenii au început să se adune la poalele cetăţii Râşnov şi să-şi instaleze corturile încă de dimineaţă, iar aparent, unii au venit chiar şi cu o zi înainte. Codul portocaliu de caniculă care se anunţa nu a speriat pe nimeni, ba dimpotrivă. Entuziasmul se citea pe feţele tuturor celor pe care îi întâlneam pe drum şi mi-am dat seama că Rockstadt Extreme Fest avea să se tranforme într-o experienţă de neuitat. În oraş îi puteai vedea pretutindeni pe cei veniţi pentru festival, cuvintele de ordine urmând să fie – cum altfel? – „black” şi „heavy”. Şi timp de patru zile aveam să înotăm şi noi în această mare de negru, plimbându-ne ochii în toate părţile, căci peste tot zăreai oameni interesanţi, excentrici şi care se simţeau extrem de bine în pielea lor.

Vezi mai multe poze din a doua, a treia şi a patra zi de festival!

Aşa cum ne promiseseră organizatorii, încă din prima zi am avut parte de trupe demne de toată atenţia. Deşi recunosc că pe unele le-am auzit pentru prima dată cu ocazia acestui festival, multe fiind relativ noi în peisajul muzical autohton sau activând pe scena underground, am remarcat faptul că mai există trupe mici cu mult potenţial.

Concertele au început pe scena mică în jurul orei 21:.00, când soarele deja se retrăsese, iar aerul devenise mai suportabil. Startul festivalului a fost dat de o trupă românească, şi anume Nuvijan. Au urmat apoi băieţii de la Tragic, o altă trupă românească, care abordează o varietate de stiluri ce se îmbină perfect, precum punk underground, rock alternativ sau metal psihedelic. Mărturisesc că momentul lor mi-a plăcut destul de mult, deoarece chiar am observat pasiunea cu care cântă şi mulţumirea sinceră pe care o aveau văzând că oamenii păreau să savureze fiecare acord de chitară. A treia trupă care a urcat pe scenă a fost Flesh Rodeo, ale cărei piese centrate pe diverse aspecte din societate au electrizat publicul.

Vezi mai multe poze din a doua, a treia şi a patra zi de festival!

Concertul grecilor de la Allochiria a reprezentat apogeul primei seri de festival, show-ul fiind exemplar. Mulţi au rămas impresionaţi de vocea puternică a solistei şi de impactul nevrotic al melodiilor de pe albumul „Omonoia”. Seara a continuat cu concertul băieţilor de la QuantiQ, pe care unii şi-i mai aminteau de la concertul Jon Bon Jovi de la Bucureşti, atunci când aceştia au cântat în deschidere. Cu un sound oarecum mai soft faţă de cel al trupelor invitate la Rockstadt, QuantiQ a fost mai degrabă un moment dedicat celor nostalgici. Seria concertelor din prima seară a fost încheiată de bulgarii de la LieVeil, o trupă care adoptă stilul trash şi death metal.

Belphegor şi Obituary pentru o seară de death metal în stare pură

Dacă în prima zi abia ne acomodam cu ambianţa şi fanii abia începeau să se adune, a doua zi deja intrasem cu adevărat în atmosfera de festival. Deşi temperaturile continuau să fie peste limita obişnuită, organizatorii s-au asigurat că ne vor astâmpăra senzaţia de toropeală stropindu-ne cu furtune de apă puse la dispoziţia oamenilor de la securitate. Astfel, pe lângă faptul că ne-am mai răcorit, ne-am şi distrat pe cinste. Spre deosebire de prima zi, pe 14 august am avut în sfârşit parte de concerte pe scena mare. Programul pe scena mare începea în fiecare zi la 13:25, urmând să se încheie în jurul orei 1:15, pentru ca apoi să ne mutăm iarăşi în faţa scenei mici până după ora 4:00 pentru a asculta alte câteva trupe.

Vezi mai multe poze din a doua, a treia şi a patra zi de festival!

Prima trupă care a debutat pe scena mare a fost The Dignity Complex, urmată de Perseverance şi Kultika. Cei de la Kistvaen au avut o evoluţie care pare să le fi plăcut mult celor prezenţi în faţa scenei, deşi stilul lor black metal depressive nu părea prea potrivit în miez de zi. Au cântat piese ca „Morningstar”, „Ecstasy” sau „The Deepest Cut”, iar fanii nu s-au putut abţine să nu încingă un pogo aşa cum se cuvine. Vocalistul a încercat să impresioneze şi prin vestimentaţie, alegând să urce pe scenă purtând un văl negru pe faţă, care aparent s-a dovedit un truc destul de reuşit pentru a capta atenţia publicului.

Au urmat apoi Code Red, Necroville şi Targ3t, aceasta din urmă luând locul celor de la Misery Index pe scena mare, deoarece trupa nu reuşise să ajungă la ora stabilită. Ţin să spun că cei de la Targ3t au atras atenţia nu numai prin muzica de calitate, ci şi prin imaginile care au rulat pe tot parcursul concertului pe cele două ecrane amplasate de o parte şi de alta a scenei, surprinzând aspecte negative ale societăţii în care trăim şi trăgând astfel un semnal de alarmă.

Vezi mai multe poze din a doua, a treia şi a patra zi de festival!

Seara a devenit cu adevărat magnifică odată cu show-ul celor de la Fleshgod Apocalypse, adepţii stilurilor death metal şi metal simfonic. Îmbrăcaţi oarecum atipic, cu costume de gală, menite să pună în evidenţă influenţele simfonice din muzica lor, au cântat piese precum „The Hypocrisy”, „The Violation”, „Pathfinder”, „Requiem in Si Minore”, „Kingborn”, „Elegy” sau „The Forsaking”, oferind totodată şi un spectacol de lumini destul de bun.

Austriecii de la Belphegor au dezlănţuit mulţimea prezentă la festival cu piesele lor, însă ritmul lor devenea mult prea monoton la un moment dat, aşa că nu pot spune că m-au impresionat prea mult. Aşa cum era de aşteptat, au cântat piese închinate întunericului, cum ar fi „In Blood – Devour This Sanctity”, „Gasmask Terror”, „Conjuring The Dead”, „Lucifer Incestus”, „Belphegor – Hell’s Ambassador” şi „Bondage Goat Zombie”.

Vezi mai multe poze din a doua, a treia şi a patra zi de festival!

Cei de la Obituary au fost headlinerii serii şi au avut un sound mai antrenant decât al celor de la Belphegor. Mergând pe acelaşi stil death metal, dar parcă mai nuanţat, americanii şi-au energizat fanii cu melodii ca „Stinkupuss”, „Intoxicated”, „Gates to Hell”, „Infected”, „Visions in My Head”, „Violence”, „Back to One”, „Killing Time”, „The End Complete”, „Dead Silence”, „Inked in Blood”, „I’m in Pain” sau „Slowly We Rot”.

Momente speciale cu Rotting Christ, Katatonia şi Behemoth

Ziua de 15 august avea să ne aducă o vreme destul de capricioasă, dar şi multe formaţii interesante. Astfel, primul concert pe scena mare a fost cel al trupei Diamonds Are Forever, urmat de Grandexit şi Bloodway. Cu ocazia festivalului, băieţii de la Bloodway au lansat şi videoclipul piesei „Sunstone Voyager And The Clandestine Horizon”, cea care dă chiar titlul albumului lor de debut. Din cauza unor incidente rutiere, au existat şi câteva modificari în programul anunţat iniţial, drept urmare concertul formatiei Roadkillsoda a fost reprogramat după cel al headlinerilor de la Behemoth, locul lor fiind luat de cei de la Poem.

Vezi mai multe poze din a doua, a treia şi a patra zi de festival!

Era deja mult mai răcoare, iar norii se cam înghesuiau pe cer, dar acest lucru nu deranja pe nimeni, mai ales dacă ţinem cont că ce era mai bun abia acum urma. În continuare am putut asculta trupa Indian Fall, trupă românească de black/death metal, dar şi pe cei de la GOD. Finlandezii de la Mors Principium Est s-au simţit foarte bine pe scena de la Râşnov, au cântat piese de pe albumul „The Unborn” şi de pe „…And Death Said Live” şi cu siguranţă au rămas cu un număr considerabil de fani români după concertul de aici, în ciuda micilor probleme tehnice pe care le-au avut cu tobele, pentru care au ţinut să se scuze de mai multe ori.

Vezi mai multe poze din a doua, a treia şi a patra zi de festival!

Unul dintre cele mai frumoase momente ale festivalului a fost concertul Rotting Christ, deoarece grecii le-au făcut o surpriză fanilor şi au cântat varianta black metal a melodiei „Cine iubeşte şi lasă”, din repertoriul Mariei Tănase. Imediat după concertul Rotting Christ s-a stârnit şi ploaia, iar publicul era destul de dezorientat. Însă rafala de ploaie s-a potolit relativ repede, urmând să revină abia după concertul suedezilor de la Katatonia, formaţie foarte iubită în România.

Vezi mai multe poze din a doua, a treia şi a patra zi de festival!

Katatonia a avut în setlist piese ca „Buildings”, „Forsaker”, „Dead Letters”, „Ghost of the Sun”, „Soil’s Song”, „My Twin”, „Lethean”, „July”, „Without God” şi „Murder”. Show-ul Behemoth care le-a urmat celor de la Katatonia, a fost cu totul electrizant, iar recitalul a început cu piesa „Blow Your Trumpets Gabriel” şi s-a continuat cu „Ora Pro Nobis Lucifer”, „Conquer All”, „As Above so Below”, „Slaves Shall Serve”, „Christians to the Lions”, „Ov Father and The Void”, „Alas, Lord is Upon Me”, „Chant for Ezkaton 2000 e.v.” şi „O Father, O Satan, O Sun”.

Mult crowdsurfing şi wall of death în aşteptarea headlinerilor de la Sodom

A treia zi de festival a început promiţător cu concertul susţinut de trupa Hehtemeth, continuat de Rock’n Ghena, care au cântat „În Faţa Mea (În Ochii Mei)” sau „Divide et Impera”, în timp ce fanii nu mai conteneau să facă pogo în faţa scenei.

A urmat concertul Infected Rain, iar Lena, excentrica vocalistă a formaţiei, a fost argint viu ca de obicei. S-a mişcat mult pe scenă, a păstrat în permanenţă contactul cu fanii şi i-a rugat să facă un wall of death de ţinut minte la finalul concertului.

Vezi mai multe poze din a doua, a treia şi a patra zi de festival!

Deşi era din nou foarte cald, concertele formaţiilor Siberian Meat Grinder, Born from Pain şi Skeletonwitch au fost prilejul cel mai potrivit pentru o porţie de crowdsurfing, de la care nimeni nu s-a dat în lături. De la spectatori, la fotografi şi până la cei de la Blackhawk Security, toată lumea s-a distrat făcând crowdsurfing. Cu siguranţă a reprezentat cel mai bun moment al zilei, de vreme ce majoritatea formaţiilor prezente la festival au felicitat această iniţiativă.

Vezi mai multe poze din a doua, a treia şi a patra zi de festival!

The Agonist nu au impresionat prea mult, poate şi pentru că publicul era vizibil dezamăgit de evoluţia noii vocaliste a trupei, care a făcut notă discordantă cu ce ascultasem până atunci şi care părea să nu susţină prea bine notele.

Muzica celor de la Dordeduh, trupa românească de metal care şi-a făcut deja un renume pe la multe festivaluri de gen din Europa, s-a îmbinat perfect cu ambianţa de la Râşnov cântând piese precum „Dojana”, „Flăcărarii”, „Zuh”, „Cumpăt”, „Jind de tronuri” sau „Cunoaşterea tăcută”.

Vezi mai multe poze din a doua, a treia şi a patra zi de festival!

Sodom, trupa de metal thrash, a dezlănţuit cele câteva mii de fani în ultima seară de festival cu „Agent Orange”, „In War and Pieces”, „Outbreak of Evil”, „Surfin’ Bord”, „The Saw is The Law”, „City of God”, „Stigmatized”, „Sodomy and Lust”, „Blasphemer”, „Remember the Fallen”, „Ausgebombt” şi „Bombenhagel”.

Oameni şi organizare de nota 10

Pe lângă trupele fenomenale care au cântat pe durata celor patru zile, am avut ocazia să văd mulţi oameni frumoşi, care nu se sfiesc să arate cine sunt, care nu se tem de regulile unei societăţi rigide şi care învaţă să trăiască mereu clipa. Legat de organizare, nu am decât cuvinte de laudă. Toată lumea şi-a făcut treaba impecabil, astfel că nu au existat dispute sau frustrări mocnite. Altfel spus, Rockstadt Extreme Fest e un festival cu potenţial, pe sufletul miilor de rockeri adevăraţi şi tinde să devină un refugiu pentru cei care mai cred în perenitatea muzicii metal şi care nu se vând tendinţelor muzicale actuale. Personal, mi-aş fi dorit ca acest festival să mai dureze un pic, dar promit să mă abonez în fiecare an de-acum înainte.