Home » Recenzii » RECENZIE: Spectacol de graţie irlandeză ritmată de paşi fermi şi frumuseţe scenică
Pe data de 6 noiembrie 2011, la Sala Sporturilor din Iaşi au poposit discipolii lui Michael Flatley cu spectacolul Lord of the Dance, bazat pe dansuri irlandeze executate în celebra poziţie cu mâinile pe lângă corp. Lord Of The Dance a avut prima reprezentaţie în 1996, iar, un an mai târziu, spectacolul lor era urmărit în cadrul ceremoniei de decernare a premiilor Oscar.
Află cum a fost la spectacolul de la Bucureşti!
Dansatorul şi coregraful Michael Flatley (devenit legendar prin performanţele înregistrate: „cel mai rapid dansator de step” – 35 de paşi de step pe secunda, premiul Guiness Book pentru „Cele mai rapide picioare din lume” şi titlul pentru „Cel mai bine plătit dansator”) a fost cel care a creat acest spectacol, devenit în scurt timp unul dintre cele mai apreciate spectacole din istoria divertismentului, aflându-se în acest moment în al 15-lea an de turneu.
Povestea spectacolului este clasică: un conflict între Bine şi Rău rupe echilibrul unei lumi paşnice, orientată spre frumuseţe şi armonie. Deznodământul este previzibil ca în orice basm: Binele învinge, dar maniera de prezentare este absolut copleşitoare prin desfăşurarea de forţe de pe scenă.
Ce se întâmplă? 40 de dansatori oferă o serie de dansuri sincron, costumaţi pastel sau alb/negru, râd mereu sau sunt dramatici pentru a-şi intra în rol. Te vrăjesc total prin modul în care picioarele lor bombardează podeaua scenei şi sunetele scoase sunt creatoare de o muzicalitate aparte, ce o dublează pe cea obţinută prin instrumente şi voce.
Spectacolul a debutat cu Spiriduşul care-şi începe povestea în „Cry of The Celts„, dând viaţă personajelor adormite cu ajutorul fluierului său magic. Totul continuă cu „Erin, The Goddes„, „The Warriors„, „Gypsy” sau „Strings of Fire„. Prima parte, de 50 de minute, se termină cu „The Lord of The Dance, The Clan„. Interludiile sunt asigurate de cântecele interpretate de o solistă şi de sunetele ritmice ale celor două violoniste vesele, cu zâmbetul pe buze şi voia bună în arcuş.
Cea de-a doua parte a show-ului îl aduce din nou pe scenă pe acelaşi Spiriduş care rămâne, în „Dangerous Game„, fără fluierul sau fermecat, Lordul Întunericului sfărâmându-l. A urmat „Hell’s Kitchen„, „Fiery Night„, „The Lament„, „Carrickfergus„, „Stolen Kiss” sau „Nightmare„. Finalul a adus în aceiaşi uluitori paşi de dans „The Duel” şi „Victory„, triumful binelui asupra răului şi dobândirea centurii de Lord of the Dance.
În timpul spectacolului, totul pare calculat la secundă pe scenă, iar picioarele bat un ritm infernal, cel al dansului irlandez. Povestea aceasta este una simplă: zeci de ore de muncă şi repetiţii istovitoare.
„Este foarte greu să dansezi cum dansăm noi. Trebuie să munceşti ani la rând ca să ajungi să dansezi în show. Oamenii văd că dansăm cu mâinile pe lângă corp, iar acest lucru este foarte greu, pentru că practic, nu te poţi folosi de trup ca să-ţi ajuţi picioarele să se mişte. Imaginaţi-vă 40 de oameni care fac acest lucru în acelaşi timp„, afirmă Zoltan, dansatorul din rolul Lordul Întunericului.
Celebrul „Planet Ireland” a fost cântat de mai multe ori, căci publicul îi chema pe dansatori înapoi să mai încânte privirile cu paşii lor incredibili, executaţi sincron, care îţi furau văzul şi te încântau până peste poate.
A fost un regal vizual, coloristic, de ritmuri şi de revărsare de muzică irlandeză, care parcă te stimula să nu fii indiferent şi să baţi şi ritmul lângă scaunul unde erai aşezat.
Daniela Abageru
Foto: Ştefan Abageru
Vezi galeria foto a concertului de la Bucureşti!
Opinia cititorilor noştri este importantă pentru noi, iConcert.ro încurajând publicarea comentariilor voastre. Pe site urmează să îşi găsească locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate într-un limbaj civilizat, fără atacuri la persoane / instituţii. Ne rezervăm dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum şi de a restricţiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.