RECENZIE: Roger Waters în Piaţa Constituţiei – un concert care a întrecut toate aşteptările (POZE)

Pentru prima oară în România, Roger Waters, membru fondator al trupei Pink Floyd, a susţinut un megaconcert aseară, 28 august 2013, în Piaţa Constituţiei din Bucureşti, în faţa a peste 50.000 de oameni. Evenimentul a făcut parte din celebrul turneu „The Wall Live„, cel mai ambiţios şi mai complex show care a putut fi pus în scenă vreodată, întregul spectacol fiind inspirat de piesele de pe albumul cu acelaşi nume.

Am construit Zidul…

Show-ul The Wall a început fulminant, cu multe efecte pirotehnice, proiecţii şi puneri în scenă menite să atragă atenţia asupra răului pe care l-au reprezentat şi îl reprezintă încă dictaturile, politica, presa şi impactul acestora asupra oamenilor – înăbuşirea puterii de reflecţie, a speranţei şi controlul minţii. Mesajul spectacolului l-a constituit rezistenţa şi revolta împotriva „brainwash-ului” la care ne supune mass-media, care are ca rezultat anihilarea voinţei proprii şi libertăţii de gândire.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Spectacolul a debutat cu apariţia soldaţilor îmbrăcaţi în uniforma cu însemnul celebru al celor două ciocane încrucişate, susţinând steagurile cu acelaşi însemn. Pe fundal se aude o trompetă la care Roger Waters cântă „Outside the Wall”, după care, un minut mai târziu, trupa „explodează” în acordurile piesei „In the Flesh”. Focurile de artificii izbucnesc de-a lungul scenei în timpul primelor acorduri, iar la jumătatea melodiei apare Roger Waters îmbrăcat în negru. Apogeul piesei este reprezentat de un avion, manevrat şi suspendat cu ajutorul unui fir, care se izbeşte de zid.

În timpul pieselor „The happiest days of our lives” şi „Another brick in the wall”, apare o mascotă uriaşă, reprezentând un profesor, după care un grup de copii români, aleşi special de Roger Waters, urcă pe scenă şi cântă refrenul, o revoltă împotriva sistemului educaţional, care nu formează oameni, ci marionete.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Show-ul continuă cu melodia „Mother”, o sfidare la adresa guvernanţilor. Pe Wall apar mesaje împotriva statului, iar la întrebarea „Should we trust the government?”, am răspuns ferm: „No fucking way!”. A urmat „The Ballad of Jean Charles de Menezes”, „What shall we do now?”, „Goodbye Blue Sky” sau „Don’t leave me now”, piese cu o mare încărcătură emoţională şi care evidenţiază aspecte ale vieţii sub imperiul dictaturii.

…şi l-am dărâmat!

După primul set de melodii a urmat un intermission în timpul căruia pe Wall au rulat imagini cu sute de oameni care au murit în timpul războaielor sau diferitelor conflicte de la începutul secolului XX şi până azi. Pozele victimelor au fost însoţite şi de o scurtă poveste de viaţa spusă de cineva drag lor. Un moment de-a dreptul tulburător, care ne-a făcut să conştientizăm mai bine efectele nefaste ale conflictelor politice din întreaga lume.

O dată cu al doilea set de piese am întrezărit şi speranţa: „Hey you”, „Is there anybody out there?”, „Nobody Home”, „Comfortably Numb” au culminat la final cu dărâmarea zidului, un zid al frustrărilor şi problemelor. „Big Brother is watching you!”, mesajul-simbol al controlului indivizilor şi-a pierdut însemnătatea şi puterea şi de acum nu putem să ne gândim decât la o nouă viaţă.

Sunet, culoare şi simboluri

Conceptul The Wall se bazează pe prezentarea vieţii personajului Pink, începând cu perioada adolescenţei în timpul celui de al Doilea Razboi Mondial până la izolarea îndurată în postura de star rock faimos, culminând cu o stare care e pe cât de purificatoare, pe atât de  distructivă. Viaţa se afundă într-un abis al eşecului şi al izolării. E un zid mental al claustrării, care deşi ar trebui să ne ofere un echilibru detaşându-ne de problemele vieţii, simbolizează de fapt o existenţă lipsită de sens, haotică, un sistem educaţional neadecvat şi superficial care are ca singur scop formarea de indivizi fără conştiinţă proprie, şi o guvernare care îşi tratează cetăţenii ca nişte piese de şah. Fiecare întâmplare care provoacă durere este o altă cărămidă în zid. Profesorii, forţele de ordine, televiziunea, ambulanţa, cărţile de conduită sunt la „urma-urmei încă o cărămidă în zid”. Floarea, simbol al gingăşiei, se transformă în plantă carnivoră, sângele se scurge în valuri spre gurile de canal.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Capitalismul ipocrit urmăreste etapele dezumanizării şi instalarea unei paralizii confortabile („Comfortably numb”), apogeul acestei stări de abrutizare fiind reprezentat de supremaţia viermilor care înlătură orice urmă de umanitate. Nu a lipsit nici gigantul porc mistreţ gonflabil tatuat cu o multitudine de simboluri ale totalitarismului şi ale societăţii de consum, cum ar fi Steaua lui David, ciocanul şi nicovala, logo-urile unor firme precum Mc’Donalds, Shell sau Mercedez- Benz. Toate acestea, îmbinate cu proiecţiile grandioase de pe Wall şi culorile vii, au dat naştere unui spectacol impresionant, care nu trebuia ratat.

The Wall – un apel la pace şi iubire

Pacifist convins, Roger Waters promovează cooperarea între oameni, dragostea faţă de semeni, şi neutralizarea urii şi revolta împotriva politicilor de război. Melodia „Bring the boys back home” este un apel pentru întoarcerea soldaţilor din războaie acasă, alături de familiile lor.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Pe durata piesei a rulat pe Wall mesajul lui Eisenhower către ASNE (American Society of News Editors), din 16 aprilie 1953 care evidenţiază inutilitatea războiului şi costurile enorme pe care le presupune şi care ar putea fi folosite pentru cauze mai bune: „Fiecare armă creată, fiecare vas de război lansat, fiecare rachetă declanşată înseamnă, de fapt, un furt de la cei care flămânzesc şi nu sunt hrăniţi, de la cei cărora le este frig şi nu sunt îmbrăcaţi. Această lume înarmată nu consumă doar banii. Consumă truda muncitorilor săi, genialitatea oamenilor ei de ştiniţă, speranţele copiilor ei. Costul unui avion de bombardament modern este acesta: o şcoală modernă din cărămidă în mai mult de 30 de oraşe. Reprezintă costul a două  instalaţii electrice, fiecare servind unui oraş cu o populaţie de 60.000 de oameni. Înseamnă două spitale frumoase şi perfect echipate. Mai înseamnă în jur de cincizeci de mile de pavaj cimentat. Plătim pentru un singur luptător cu jumătate de milion de baniţe de grâu. Pentru un singur distrugător plătim cu noi case care ar fi putut adăposti mai mult de 8000 de oameni… Acesta nu este deloc un mod de viaţă, din niciun punct de vedere. Sub norul războiului ameninţător, umanitatea atârnă de o cruce de fier.”

Roger Waters, impresionat de publicul român

Aflat pentru prima oară în România, artistul şi-a exprimat fericirea de a se afla aici, a lăudat prestaţia publicului, şi ne-a măgulit pe toţi cu discursul ţinut în limba română, care deşi nu a fost uşor de realizat, a demonstrat iubirea şi respectul pe care Roger Waters îl are faţă de fanii săi. Totodată, a dedicat concertul, tot în limba română, lui Jean Charles de Menezes, „pentru lupta purtată pentru adevăr şi libertate, şi tuturor victimelor terorismului din întreaga lume”.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Ironic sau nu, ne-a mai mărturisit şi că limba română este foarte frumoasă. O să-l credem pe cuvânt! Maestrul nu a fost singur pe scenă, având o trupă numeroasă: Dave Kilminster, G.E. Smith, Snowy White (chitară), Jon Carin, Harry Waters (clape), Robbie Wyckoff (a interpretat părţile care îi aparţineau lui David Gilmour), Jon Joyce, Mark Lennon, Pat Lennon, Kipp Lennon (backing vocals).

Un show grandios şi o organizare pe măsură

Încă de la intrarea în zona de concert am putut observa bucuria oamenilor de a se afla acolo. Spre deosebire de alte concerte care s-au mai desfăşurat în Piaţa Constituţiei, nu a mai existat niciun fel de tensiune în public, toţi păreau absolut încântaţi de ceea ce li se desfăşura în faţa ochilor. Persoane de toate vârstele s-au adunat începand cu ora 17:00, aşteptand cel mai impresionant spectacol.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Deşi înainte de ora deschiderii accesului lumea era îngrijorată de formarea unor cozi interminabile, de data aceasta nu au mai existat cozi nici la mâncare sau la băutură, acestea fiind evitate prin amplasarea a numeroase baruri şi case de jetoane. S-a putut vedea implicarea organizatorilor de la Emagic şi calitatea cu care au pus la punct fiecare detaliu. O organizare fără cusur, sonorizare ireproşabilă, şi mulţi oameni fericiţi la final.

Emagic a mai organizat şi alte concerte mari în România, precum cel susţinut de Lady Gaga şi Red Hot Chili Peppers în 2012 şi Depeche Mode, în mai 2013, demonstrând că îşi merită premiul obţinut pentru promoterul anului 2012, în cadrul Galei On Air Music Awards 2013. 

Setlist Roger Waters – The Wall la Bucureşti

Partea 1

1) Outside the Wall
2) In the Flesh?
3) The Thin Ice
4) Another Brick in the Wall Part 1
5) The Happiest Days of Our Lives
6) Another Brick in the Wall Part 2
7) The Ballad of Jean Charles de Menezes („Another Brick in the Wall Part 2” reprise)
8) Mother
9) Goodbye Blue Sky
10) Empty Spaces
11) What Shall We Do Now?
12) Young Lust
13) One of My Turns
14) Don’t Leave Me Now
15) Another Brick in the Wall Part 3
16) The Last Few Bricks
17) Goodbye Cruel World

Partea 2

18) Hey You
19) Is There Anybody Out There?
20) Nobody Home
21) Vera
22) Bring the Boys Back Home
23) Comfortably Numb
24) The Show Must Go On
25) In the Flesh
26) Run Like Hell
27) Waiting for the Worms
28) Stop
29) The Trial
30) Outside the Wall