RECENZIE: Peter Gabriel a oferit publicului român un show suprarealist glorios (POZE)

O zi banală de joi, care în mod normal nu ar fi impresionat cu nimic, s-a transformat într-una dintre cele mai frumoase amintiri pentru cei mai mulţi oameni prezenţi la Romexpo pe 8 mai 2014. Acest lucru s-a datorat prezenţei lui Peter Gabriel şi concertului său care a spart tiparele unei realităţi cotidiene agasante, făcând loc farmecului suprarealist cu totul original care l-a consacrat.

Cel care cucerea întreaga lume în anii ’80 cu videoclipul piesei „Sledgehammer” şi cu albumul „So”, s-a aflat pentru prima dată în România pentru un concert care a făcut parte din turneul „Back to Front”, început încă din 2012. Turneul aniversează 25 de ani de la lansarea albumului „So”, dar majoritatea fanilor s-au simţit de parcă timpul ar fi stat de loc reascultând multe dintre piesele care i-au cucerit încă de pe vremea adolescenţei. Un eveniment gândit în cele mai fine detalii, organizat impecabil de Emagic.

Un opening act care a „suflat” gheaţă peste spiritele oamenilor

În deschiderea concertului lui Peter Gabriel au cântat Jennie Abrahamson şi Linnea Olsson, două artiste extrem de talentate din Stockholm, care l-au însoţit pe celebrul artist pe durata întregului turneu. Momentul inedit al celor două suedeze a fost prezentat de însuşi Peter Gabriel în limba română, prilej numai bun pentru o serie de ropote de aplauze călduroase din partea publicului.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Cu punctualitatea-i caracteristică, la ora 20:00 fix, Peter Gabriel a dat startul reprezentaţiei artistice care a aşternut o melancolie nordică desăvârşită în sufletele fanilor. Vocile angelice ale lui Jennie şi Linnea, desprinse parcă din regatul Crăiesei Zăpezilor, îmbinate cu sunetele feerice ale violoncelului şi xilofonului, au fost încă o dovadă a faptului că Peter Gabriel ştie ce înseamnă muzica de calitate, alegerea de a le coopta în echipă sa fiind cum nu se putea mai potrivită.

Odată cu „Snowstorm”, o avalanşă de emoţii a pus stăpânire pe publicul care deja umpluse Pavilionul Romexpo, sentimentul de profunzime persistând cu piesele „Ah!”, „What” şi „Phoenix”. Deşi piesele transmiteau o stare generală de pustiire, personal m-am simţit bine imaginându-mă cutreierând fiordurile nordice. De altfel, melodiile celor două artiste au o doză infinit de mare de sublim, fiind sinonime cu deconectarea totală de stres.

Un concert ca o cină atipică

Puţin după ora 20:30, Peter Gabriel a păşit din nou pe scenă şi ne-a mărturisit tot în română cât e de fericit că se află pentru prima oară aici, însă discursul în română nu a durat prea mult, deoarece artistul ne-a spus amuzat că nu doreşte să ne distrugă limba, alegând astfel să apeleze la subtitrări afişate pe cele două ecrane mari, aşezate de o parte şi de alta a scenei. Totuşi, efortul său de a ne vorbi pe limba noastră a fost foarte apreciat de fani, care l-au răsplătit cu aplauze la fiecare încercare.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Aşezat confortabil la pianul său, le-a făcut celor prezenţi o scurtă prezentare a ceea ce vor urma să vadă şi să audă. Aşteptându-ne la un spectacol impresionant de lumini şi efecte speciale, faimosul cântăreţ ne-a spus că vom avea parte de un concert conceput sub forma unui meniu pentru o cină, adica un concert ce va cuprinde 3 părţi: antreul, felul principal şi desertul.

Bineînţeles, nu a fost nicidecum vorba de o cină tradiţională, astfel că antreul a fost reprezentat de o secţiune acustică care a semănat mai degrabă cu o repetiţie obişnuită a artistului şi a band-ului său, felul principal care a fost constituit din piese emblematice precum „Digging in the Dirt”, „No Self-Control” sau „Solsbury Hill” şi desertul savuros reprezentat de piesele de pe albumul „So”, un album sincretic care îmbină influenţe pop-punk, new pop, synth pop şi afrobeat.

Un moment acustic în care introspecţia a avut rolul principal

Aşa cum ne-a promis, concertul a început cu un cântec neterminat, cu doar câteva fărâme de cuvinte, ca să nu le numim bolboroseli, artistul ţinând să menţioneze acest lucru de la bun început, spunându-ne amuzat că face acest lucru pentru ca lumea să nu creadă că e beat. Am râs şi noi copios la această glumă, după care am ascultat „Obut”, piesă care într-adevăr a creat impresia unei repetiţii deschise publicului. De altfel, pentru a spori efectul, luminile au rămas aprinse, iar Peter Gabriel i-a putut privi nestingherit pe toţi cei aproximativ 4000 de oameni veniţi să-l vadă.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Acordurile pianului lui Peter Gabriel au fost acompaniate subtil doar de bass-ul lui Tony Levin, dar după câteva momente, odată cu piesa cu influenţe celtice „Come Talk To Me”, celor doi li s-au alăturat rând pe rând şi ceilalţi membri ai trupei, toţi fiind vechii săi colegi de trupă în perioada ’86-’87. Vorbim aşadar de chitaristul David Rhodes sau „the sculptor of sound”, aşa cum l-a numit Peter Gabriel, de Manu Katché la tobe şi David Sancious la clape. Nu trebuie însă să uităm nici de cele două încântătoare artiste Jennie Abrahamson şi Linnea Olsson, care au urcat din nou pe scenă, de această dată în calitate de background vocals.

„Antreul” a continuat cu „Shock the Monkey”, piesa care descrie anxietatile şi sentimentele de gelozie ale oamenilor, analizând modul în care acestea eliberează instinctele primare, şi a luat sfârşit cu „Family Snapshot”, o baladă introspectivă a cărei principală temă este paranoia. De fapt, versurile acestei piese intrigă foarte mult, deoarece dă naştere unui adevărat scenariu psihologic, iar starea transmisă publicului e uşor de ghicit.

Felul principal – piese complexe ce au marcat maturitatea artistică a lui Peter Gabriel

Cea de-a doua parte a concertului a început pe ritmul piesei „Digging in the Dirt”, una din melodiile de referinţă din repertoriul artistului, inclusă pe albumul „Us”. O piesă cu un riff puternic şi înfricoşător care ar părea mai degrabă specific unei piese hard metal, îmblânzit totuşi de refrenul foarte suav şi înduioşător. Partea preferată a fanilor a fost, aşa cum era de aşteptat, să strige alături de Peter: „This time you’ve gone too far !”, moment în care întregul public s-a dezlănţuit.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Acelaşi stil enigmatic regăsim şi în piesa „Secret World”, şi mai ales în „The Family and the Fishing Net”, o piesă cu un intro tragic, psihedelic, cu o textură acustică bogată şi cu acorduri ciudate în acelaşi timp, care nu te poate lăsa nicicând insensibil. „No Self-Control” cu un groove rapid ilustrează din nou disperarea unui personaj care nu-şi cunoaşte limitele şi care nu ştie unde ar trebui să se oprească. Versurile mistice ale piesei „Solsbury Hill” amintesc de perioada Genesis, şi în ciuda fondului mai mult acustic şi liniei melodice destul de simple, piesa a binedispus fanii care au cântat împreună cu artistul şi am simţit cu toţii cum inima făcea „boom, boom, boom”.

Această a doua parte s-a încheiat cu piesa „Why Don’t You Show Yourself?”, dedicată regizorului mexican Guillermo Arriaga, realizator al unor filme având în centru teme precum religia, sexul şi drogurile. „Why Don’t You Show Yourself” are ca temă principală religia şi pare un strigăt către Dumnezeu pentru ca acesta să le ofere oamenilor semne ale existenţei Sale.

„So” – un album siropos, demn de un desert savuros

Dacă cea de-a doua parte s-a încheiat într-o nota uşor deznădăjduită şi dezolantă, ultima parte, şi anume desertul delicios pe care ni-l promisese Peter Gabriel, a fost cu adevărat înălţătoare şi apoteotică. Cu „Red Rain”, piesa care deschide albumul, totul s-a umplut de roşu, şi o ploaie de lumini roşii a început să cadă pe scenă dezlănţuind o imagine aproape apocaliptică. O piesă cu adevărat puternică, inspirând emoţii intense şi cu un final hipnotic, care te îndeamnă să o asculţi la nesfârşit.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Au urmat „Sledgehammer”, o piesă irezistibilă care te invită inevitabil la dans, şi „Don’t Give Up”, o baladă de dragoste care se desprinde complet de stilul psihedelic şi misterios al lui Peter, cântată în duet cu Jennie Abrahamson şi a cărei voce mi s-a părut chiar mai potrivită decât cea a lui Kate Bush.

„Mercy Street”, o melodie melancolică care totuşi mai păstrează un pic din aura uşor înfiorătoare specifică pieselor lui Peter Gabriel, a fost prilejul potrivit pentru că artistul să se întindă pe scenă pentru a amplifica starea de dezolare. La „Big Time”, scena s-a umplut din nou de culoare emanând energie, iar seara s-a terminat cu „We Do What We’re Told”, „This Is The Picture”, singurele care mai amintesc de stilul experimental-hipnotic al artistului pe albumul „So”, şi „In Your Eyes”.

https://www.youtube.com/watch?v=_m1dZhHSe7M

Artistul a revenit şi la bis, interpretând „The Tower That Ate People” şi „Biko”, aceasta din urmă fiind dedicată tuturor tinerilor care s-au jertfit pentru poporul lor, şi în special lui Stephen Biko, activistul sud-african în lupta împotriva apartheid-ului, ucis în 1977.

Show impresionant de lumini, dramatism psihologic, dans şi politică

Concertul susţinut de Peter Gabriel a fost deosebit de cuprinzător, astfel că ne-am putut bucura de fantasticele jocuri de lumini şi figuri geometrice care induceau adesea stări hipnotice, de fiecare dată în acord cu piesele cântate, de freamătul psihologic şi versurile profunde, dar am şi dansat mult, bucurându-ne de o atmosferă occidentală.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

La un moment dat, nu am putut să nu observ o oarecare asemănare cu show-ul The Wall al lui Roger Waters, starea de introspecţie şi aluziile politice pe alocuri, dar şi grija faţă cele mai mici detalii marcând această asociere. Întunecat, inovator, înfricoşător pe de o parte şi blând şi iubitor de cealaltă parte, dar mai presus de orice, inteligent, Peter Gabriel ne-a arătat toate laturile sale şi ne-a făcut să le îndrăgim pe toate şi să păstrăm mereu în amintire acest show realizat impecabil, calculat meticulos.

Şi pentru că fără o echipă de producţie expertă şi dedicată nu ar fi fost posibil un asemenea show, Peter Gabriel a mulţumit în încheiere tuturor oamenilor din echipa de producţie care i-au devenit prieteni, spunând în limba română: „Vă mulţumesc pentru munca fantastică!”

Setlist-ul concertului Peter Gabriel la Bucureşti

1. OBUT
2. Come Talk to Me
3. Shock the Monkey
4. Family Snapshot
5. Digging in the Dirt
6. Secret World
7. The Family and The Fishing Net
8. No Self-Control
9. Solsbury Hill
10. Why Don’t You Show Yourself
11. Red Rain
12. Sledgehammer
13. Don’t Give Up
14. That Voice Again
15. Mercy Street
16. Big Time
17. We Do What We’re Told (Milgram’s ’37)
18. This Is The Picture (Excellent Birds)
19. In Your Eyes

Bis
20. The Tower That Ate People
21. Biko