RECENZIE: Dream Theater la Bucureşti – trei ore de rock autentic într-un concert formidabil (FOTO)

Un concert Dream Theater este o experienţă de neuitat atât din punct de vedere muzical, cât şi vizual, iar cei care au avut ocazia să meargă la concertele trupei ştiu cu siguranţă despre ce vorbesc. Luni, 28 iulie 2014, după 12 ani de aşteptare, cei de la Dream Theater au revenit în ţara noastră pentru a susţine un concert cu totul deosebit la Romexpo.

Evenimentul a făcut parte din turneul „Along For the Ride – An Evening With Dream Theater Tour 2014”, care a ajuns deja în zeci de oraşe importante din întreaga lume. Cei care au avut ocazia să-şi vadă idolii şi în 2002, au avut prilejul să retraiască emoţiile şi senzaţiile pe care le induce muzica americanilor, iar fanii care i-au văzut pentru prima dată au simţit pe pielea lor cum e să păşeşti în „teatrul viselor”.

Formatia a urcat pe scenă la ora 20:00 fix, aşa cum era stabilit în program, dând dovadă de o punctualitate exemplară, cum mai rar ţi-e dat să întâlneşti. Şi pentru ca toată lumea să fie mulţumită şi ca să ne rupem complet de agitaţia citadină, membrii trupei ne-au promis trei ore de muzică. Şi ce muzică! Ce-i drept, nu am putut compara prestaţia din 2002 a celor de la Dream Theater cu ceea ce am văzut la Romexpo, dat fiind că nu am fost prezentă la primul lor concert în România, însă dintotdeauna mi s-a părut o trupă care evoluează de la an la an şi a cărei muzică nu încetează niciodată să surprindă. De altfel, experienţa muzicală şi numeroasele premii pe care le primesc pentru fiecare album lansat pe piaţă confirmă din plin acest lucru.

Totuşi, deşi din punct de vedere acustic lucrurile par să stea mereu bine, din păcate nu se poate spune acelaşi lucru şi despre mediul în care se desfăşoară concertul. Spun asta pentru că nu pot să nu constat de fiecare dată un public destul de apatic, doar cei din primele rânduri încercând să-şi manifeste cumva bucuria pentru faptul că au în faţă o trupă de un asemenea calibru.

S-ar părea că fanii români se pierd într-un soi de contemplare amorţită, o stare pe care, aparent, e foarte greu să o depăşească. Ca să nu mai vorbim de prezenţa dezamăgitoare de la acest concert, mai ales în prima parte a show-ului. Din ce am putut observa, atât la Normal Circle, cât şi la Golden, te puteai plimba în voie şi nu exista nici cea mai mică şansă să te loveşti de cineva. Poate că preţul biletelor a fost una din cauze, dar trebuie să înţelegem că asemenea trupe nu vin pe nimic, iar costurile de organizare sunt destul de mari. În a doua jumatate a concertului, lucrurile au părut să se mai amelioreze, deoarece era vizibil mai multă lume, dar tot nu atât cât s-ar fi cuvenit la un astfel de eveniment.

Cât priveşte publicul, am văzut oameni de tot soiul, de la copii foarte mici la oameni care atinseseră deja o vârstă venerabilă. Deşi mă aşteptam să văd mai mult negru şi lume fanatică, am simţit mai degrabă o atmosferă de început de festival, cu oameni pe care nu i-ai fi putut încadra în tiparele obişnuite unui astfel de concert. Lumea părea mai degrabă relaxată, mulţi alegând să stea pe jos şi să schimbe câteva vorbe cu prietenii, în timp ce paharele de bere se tot înmulţeau pe jos. Încă nu ştiu dacă toţi cei care au venit la concert erau fani Dream Theater sau au cumpărat biletul doar din simplă curiozitate, ca să poată compara cu alte concerte ale formaţiilor preferate sau chiar doar pentru că dădea bine şi suna frumos check-in-ul.

Dar ca să revenim la ce e cel mai important, şi anume prestaţia trupei, pot spune cu mâna pe inimă ca John Peter Petrucci, James LaBrie, John Ro Myung, Mike Mangini şi Jordan Rudess au fost nişte adevăraţi zei pe scenă. Nu cred că pot aprecia dacă unul a fost mai bun decât altul, totul a fost impecabil. În cele trei ore promise, am ascultat piese de pe aproape toate albumele formaţiei.

În prima parte cei de la Dream Theater au cântat piese precum „The Enemy Inside”, „On the Back of Angels”, „Trial of Tears” sau „Along for the Ride”, iar în partea a doua, care a urmat unui intermission de 15 minute, am ascultat „The Mirror”, „Lifting Shadows Off a Dream”, „Scared” şi „Illumination Theory”. La bis am avut parte de „Overture 1928”, „Strange Déjà vu”, „The Dance of Eternity”, iar seara s-a încheiat pe acordurile melodiei „Finally Free”, o piesă cu adevărat eliberatoare.

Legat de efectele vizuale promise de organizatori, ţin să spun că aveam aşteptări mai mari şi cred că nu am fost singura care spera să vadă ceva cu mult mai impresionant. Dar, ca la orice eveniment, mereu există motive de cârcoteală, important este să captăm esenţialul, şi anume că am avut în faţă o trupă legendară, căreia i-am simţit lipsa mulţi ani şi pe care îmi doresc să o revăd pe meleagurile noastre. Şi poate că acest lucru se va întâmpla dacă vrem să-i credem pe cuvânt pe membrii trupei, care au mărturisit: „Este minunat să fim din nou aici. Nu am idee de ce a durat 12 ani să ne întoarcem, deoarece îmi amintesc că prima oară când am venit aici a fost uimitor. Ne-am simţit minunat şi ne-am zis că trebuie să ne întoarcem, dar nimeni nu ne-a auzit. Cei de la Phoenix Entertainment ne-au căutat şi ştiu că şi-au dorit să revenim aici. Şi de fiecare dată când ne veţi vrea înapoi, ne vom întoarce.”

La final, când toate luminile s-au stins, m-am simţit de parcă chiar aş fi asistat la un spectacol de teatru. Dream Theater reuşeşte să aducă prin muzică multă pace şi speranţă şi are puterea de a induce o stare de evadare către spaţii cosmice, creând totodată o atmosferă idilică. Astfel, păstreaza mereu spiritul viu şi avid de libertate.

Setlist concert Dream Theater la Bucureşti

Part I
False Awakening Suite
The Enemy Inside
The Shattered Fortress
On the Backs of Angels
The Looking Glass
Trial of Tears
Enigma Machine
Along for the Ride
Breaking All Illusions

Part II
The Mirror
Lie
Lifting Shadows Off a Dream
Scarred
Space-Dye Vest
Illumination Theory

Part III
Overture 1928
Strange Deja Vu
The Dance of Eternity
Finally Free