RECENZIE: „Quidam” de Cirque du Soleil sau potenţialul uman dus la rang de spectacol

Cirque du Soleil a revenit în Bucureşti, pe 29 ianuarie 2015, pentru a deschide o nouă serie de reprezentaţii, de data aceasta dedicate spectacolului „Quidam”. Timp de două ore, artiştii Cirque du Soleil au purtat publicul într-o călătorie fascinantă în lumea imaginaţiei, unde fabulosul transformă realitatea prin momente artistice surprinzătoare.

Nicio clipă mai târziu de ora 20:00, Marc, maestrul de ceremonii din cadrul spectacolului, cel care a jucat rolul de liant între lumea Quidam şi realitatea noastră, a apărut pe scenă pentru a ne introduce în poveste. Alături de el au apărut apoi pe scenă Zoe, protagonista aventurii, care caută o cale de a găsi sens în viaţa sa anostă, în care alienarea sa de părinţi o împinge către explorarea universului din imaginaţia sa. Spectacolul începe cu adevărat când Quidam, personajul anonim, fără chip şi fără identitate, îşi face apariţia. El este reprezentativ pentru noi toţi, un spirit care strigă, cântă, dansează şi visează în fiecare dintre noi.

Scena minimalistă a fost concepută în baza unui structuri similare unei gări sau unui aeroport, în care oamenii sunt într-un constant ritm de sosiri şi plecări. Cele nouă numere artistice care s-au succedat au captivat atenţia publicului în fiecare secundă a desfăşurării lor, ţintuindu-ne privirile când pe scenă, când deasupra sa, încercând să prindem fiecare încordare a acrobaţilor.

Nouă numere spectaculoase

Sutele de ore petrecute repetând fiecare mişcare au fost vizibile în execuţia desăvârşită a fiecărui număr din Quidam. Artiştii Cirque du Solei au captivat audienţa cu roata germană, au uimit cu îndemânarea lor la Diabolo (un yo-yo chinezesc ce necesită îndemânare extraordinară) şi au ţinut toată sala cu sufletul la gură în timpul numărului de contorsionism în mătase.

Publicul a privit cu încântare săritul corzii transformat din joc în act artistic prin prezenţa a 20 de acrobaţi şi a savurat fiecare clipă din acrobaţiile pe cercuri suspendate. Au urmat apoi momente dedicate echilibrului, fie în mâini, fie sub forma statuilor umane, ce au demonstrat un nivel fantastic de control asupra propriilor mişcări şi de sincronizare între artişti.

Momentul dedicat acrobaţiilor cu sfori spaniole şi cel dedicat actului numit „banquine” (o tradiţie acrobatică italiană ce combină baletul şi gimnastica) au generat aplauze îndelungate prin energia lor şi mişcările spectaculoase. Acrobaţi ce şi-au dat drumul până la câţiva centimetri de scenă cu doar o sfoară în jurul mijlocului sau a piciorului, artişti ce au făcut o piramidă umană cu patru rânduri sau salturi încrucişate perfect sincronizate – acestea au fost clipele ce au făcut spectatorii să emită exclamaţii de mirare, de bucurie şi de extaz.

Rolul contrastelor

Pentru a obţine efecte artistice de maximă intensitate, scenariul spectacolului a fost conceput ca o alternare continuă între veselie şi tristeţe, extaz şi dramă, speranţă şi deznădejde. Trecerile de la un moment la altul au fost marcate de curiozitatea personajului principal, mica Zoe, care cheamă în scenă noi şi noi grupuri de artişti ce îţi etalează talentul şi munca într-un mod perfect articulat.

Nu au lipsit nici clovnii din poveste, aceştia având un comportament uşor atipic şi angrenând publicul în joaca lor. Au stârnit numeroase zâmbete prin apelul la pantomimă şi la elemente comune tuturor celor prezenţi în public, dar şi pe scenă.

Luminile au şi ele un scop bine definit în dinamica „Quidam”, fiindcă pun în valoare fiecare mişcare, emoţionând şi generând momente de încântare autentică. Acestea completează materialele diafane folosite, precum fâşiile de mătase roşie folosite în actul de contorsionism sau costumele artiştilor suspendaţi sub forma unor fantome ale trecutului.

Un spectacol desăvârşit prin muzică

Muzica originală compusă special pentru acest spectacol are capacitatea de a crea emoţii puternice în rândul publicului. Când melodioasă şi dulce, când sentenţioasă şi dramatică, coloana sonoră punctează cu succes fiecare moment cheie al „Quidam” printr-un amestec de muzică live şi secvenţe înregistrate. Un aspect interesant legat de acest subiect este faptul că piesele sunt cântate astfel încât nu poţi distinge exact versurile sau limba în care este compusă melodia. În schimb, publicul a fost foarte receptiv la sensul fiecărui acord ce a acompaniat momentele artistice, creând astfel o atmosferă specială, diafană.

Veţi fi poate surprinşi să aflaţi că spectacolul „Quidam” a avut premiera în 1996, iar de atunci a făcut înconjurul lumii, fiind al nouălea concept realizat de către Cirque du Soleil. Faptul că, după atâţia ani, conceptul show-ului şi implementarea sa sunt capabile să atragă mii de spectatori şi să emoționeze publicuri de pe întreg globul este dovada măiestriei echipei de producţie şi a artiştilor.

„Quidam” a primit aplauze furtunoase la final, iar publicul a chemat artiştii de 3 ori pe scenă pentru a le mulţumi pentru cele două ore încântătoare oferite pe scena de la Romexpo. Urmează alte cinci reprezentaţii în Bucureşti care vor uimi alte serii de spectatori cu provocări ce par să depăşească abilităţile corpului uman.