RECENZIE: METALHEAD Meeting 2015 – zeci de trupe metal au răsunat la Bucureşti, timp de 4 zile (FOTO)

Ne-am obişnuit ca METALHEAD Meeting să însemne doar o zi de festival, cu câteva trupe metal româneşti şi doi-trei headlineri dintre trupele metal consacrate din străinătate, însă ediţia de anul acesta a însemnat mult mai mult de atât. Astfel, METALHEAD Meeting 2015 a însemnat 4 zile de festival, între 11-14 iunie 2015, şi mai bine de 40 de trupe metal, atât formaţii emblematice din România, dar şi o mulţime de trupe arhicunoscute în zona rock/metal din străinătate, care au concertat în premieră în ţara noastră.

Pe lângă programul prelungit pe 4 zile, METALHEAD Meeting 2015 a însemnat şi o nouă locaţie. Dacă până acum concertele au fost susţinute la Arenele Romane, de data aceasta, festivalul s-a apropiat şi mai mult de inima oraşului, concertele având loc lângă complexul comercial Afi Palace Cotroceni.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Cotroceni Open Air, numele noii locaţii, îşi propune să devină spaţiul permanent de organizare a acestui festival, însă mulţi dintre cei care au luat parte la festival nu au rămas prea impresionaţi de această idee, majoritatea invocând cantitatea mare de praf în zilele caniculare. Show-urile trupelor au avut loc pe scena mare, pentru trupele deja consacrate şi scena mică, denumită scena noilor talente, pe care au evoluat formaţii tinere româneşti aflate în plină ascensiune muzicală.

Cât priveşte trupele, au fost de toate pentru toţi. Cele peste 40 de trupe care au concertat la festival s-au pliat pe gusturile fiecăruia, astfel că au fost puţini cei care ar fi putut pleca dezamăgiţi din acest punct de vedere.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Pe 11 iunie, cei care au vrut să se bucure de metal-ul pur românesc, au avut parte de o zi dogoritoare de iunie în compania unor formaţii precum 9.7 Richter, An Theos, Gothic, Shifting Sands, Aura, Kiss Forever şi legendara Cargo. Cu ocazia acestui eveniment, cei de la Cargo au profitat pentru a sărbători împreună cu fanii 30 de ani de existenţă glorioasă a trupei.

Ziua de 12 iunie, a doua zi de festival, a debutat la ora 14:30 cu un concert al celor de la Hatemode, formaţie înfiinţată în 2013, şi a continuat tot cu trupe româneşti, pe care le-am tot văzut în peisajul metal autohton, la festivaluri sau în deschiderea unor trupe importante. Este vorba despre Kistvaen, Centinex, Dew Scented, Bucovina care au pregătit terenul pentru show-urile celor de la Turisas, Dark Funeral şi mai ales Satyricon, aflată în premieră în România.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Festivalul şi-a propus de la început să nu existe pauze îndelungate şi momente moarte între trupe, astfel că, între concertele trupelor mari, pe scena mică, publicul a putut asculta alte formaţii metal româneşti, cum ar fi Tessa, Crimena, Chaos Cult şi Breathelast. De altfel, această alternare continua între concertele de pe scena mare şi scena mică a fost o regulă în fiecare zi a festivalului, un capitol la care organizatorii au plusat.

Finlandezii de la Turisas au oferit publicului piese precum „To Holmgard and Beyond” şi „Stand Up and Fight” într-un concert extrem de energic. De altfel, membrii trupei au fost extrem de entuziasmaţi de revenirea în România, aceştia fiind prezenţi acum câţiva ani şi la Cluj-Napoca. La Dark Funeral, fanii s-au strâns în număr considerabil în faţa scenei, savurând stilul metal agresiv şi piese ca „Stigmata”, „Atrum Regina”, „Goddess of Sodomy”, „Nail Them To The Cross”, „Vobiscum Satanas” şi „My Funeral”.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Satyricon a fost printre cele mai aşteptate trupe ale acestui festival, cu atât mai mult cu cât concertul lor a fost unul în premieră în ţara noastră. Totuşi, atmosfera din public nu a fost aşa de impresionantă precum ne aşteptam, poate că a avut şi căldura excesivă partea ei de vina. Prestaţia celor de la Satyricon a fost ireproşabilă, cântând mai bine de o oră piese arhicunoscute în rândul iubitorilor de metal, cum ar fi „Now, Diabolical”, „Black Crow on a Tombstone”, „Nekrohaven”, „Walk The Path of Sorrow”, „Our World, It Rumbles Tonight”, „The Pentagram Burns”, „Fuel for Hatred”, „K.I.N.G” şi „Mother North”.

Ziua de sâmbătă, 13 iunie, a adus pe cele 2 scene alte 13 trupe, debutând cu concertul trupei Grimegod. Printre trupele româneşti care au concertat sâmbătă s-au mai aflat Bloodway, Demonical, Blacksheep, Tanin, Marchosias şi Negură Bunget, care au oferit fanilor un moment cu fostul vocalist al trupei, Buvnitz Buvnitzescu. O evoluţie foarte bună pe scenă au avut cei de la Negative Core Project, fanii umplând întregul spaţiu de lângă scena mică pentru a-i asculta. A fost unul din puţinele momente în care am văzut fani făcând pogo şi simţindu-se atât bine la acest festival.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Ziua a treia de festival a însemnat şi alte trupe de metal străine, care s-au întrecut în a dezmorţi cât de cât atmosfera destul de apatică creată de public. Înainte de lăsarea serii am avut parte de irlandezii de la Cruachan, care au oferit 40 de minute de folk-metal, iar după ei a urmat Primordial, cu un show dinamic şi viguros.

Au cântat „Where Greater Men Have Fallen”, „No Grave Deep Enough”, „Babel’s Tower”, „As Rome Burns”, „The Coffin Ships” şi „Empire Falls”. Elveţienii de la Triptykon au cântat în nota cunoscută de doom-metal şi black metal piese precum „Procreation (Of The Wicked)”, „Goetia”, „Cyrcle Of The Tyrants”, „Tree Of Suffocating Souls”, „Abyss Within My Soul” şi „Altar Of Deceit”.

Grupul de death metal Bloodbath ne-a scăldat într-o „baie de sânge”, aşa cum spune şi numele trupei. Luminile roşii au dat senzaţia de show sângeros, aşa cum îşi dorea toată lumea, iar piesele au întregit atmosfera apocaliptică. Printre melodiile alese pentru METALHEAD Meeting s-au aflat „Let The Stillborn Come To Me”, „Mental Abortion”, „Breeding Death”, „Anne”, „Cancer Of The Soul”, „Soul Evisceration”, „Unite In Pain”, „Mock The Cross”, „Eaten” şi „Cry My Name”.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Ultima zi de festival a adus cu ea şi o căldură insuportabilă, iar fanii i-au putut face faţă cu greu în timpul concertelor din timpul zilei. Cu toate acestea, muzica bună învinge mereu, aşa că publicul a îndurat cele mai aspre condiţii pentru a-şi putea vedea trupele preferate. Pe lângă trupele româneşti, printre care L.O.S.T., Secret Society, Dark Fusion, Arthur şi Stonelight, care au oferit un show extraordinar, ultima seară a adus mult mai multe trupe străine pe scena mare. Astfel, am ascultat formatii ca Winterhorde, Windrose, Antimatter, Heidevolk şi Lacrimas Profundere.

În încheierea ultimei seri am avut parte de The Sirens, care le-a avut ca vocaliste pe Liv Kristine, Kari Rueslåtten şi Anneke van Giersbergen. Deşi au avut oarecare impact vizual, din punct de vedere acustic nu au stat chiar atât de bine, nepărând să se sincronizeze aşa cum ar fi trebuit. Printre piesele cântate s-au aflat „Treat Me Like A Lady”, „Vervain”, „Saturnine”, „Death Hymn”, „Fearless”, „Push”, „Venus”, „Ride”, „My Wilderness” şi „Strange Machines”.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Alături de Satyricon, Amorphis a fost poate cea mai aşteptată trupă a festivalului, revenindu-i onoarea de a încheia seara şi, implicit, festivalul. În timpul concertului lor, am observat o schimbare de atitudine în rândul publicului, astfel că show-ul lor a avut parte de o atmosferă mai animată, iar fanii au avut chiar momente în care au cântat alături de trupă.

Setlist-ul trupei a fost compus din piesele „Hopeless Days”, „The Wanderer”, „Sampo”, „Silver Bride”, „The Smoke”, „Silent Waters”, „Towards and Against”, „Against Widows”, „Into Hiding” şi „House of Sleep”, depăşind cu puţin programul convenit pentru fiecare zi de festival, şi anume ora 23:00.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

În ciuda multor comentarii negative în ceea ce priveşte organizarea, fiecare trupă a mulţumit publicului român pentru sprijin şi pentru prezenţă, dar şi organizatorilor pentru eforturile depuse. Legat de organizare, nu este uşor să treci de la a organiza un festival de o zi la unul de 4 zile, reprezintă o muncă titanică pe care de multe ori publicul tinde să o neglijeze.

În orice caz, cred că minusurile legate de organizare ar fi putut fi uşor trecute cu vederea şi uitate, dacă publicul s-ar fi arătat mai entuziast la evoluţia trupelor de pe scenă. Într-o atmosferă care inspiră plictiseală, tinzi să devii nemulţumit de orice şi, din păcate, fanii metal au din ce în ce mai multe perioade de amorţeală din care se trezesc cu greu. Ce-i drept însă, majoritatea celor prezenţi se aştepta la un flux mai mare de oameni, ceea ce nu a fost cazul, dar probabil că, odată cu dezvoltarea acestui festival, publicul va deveni şi el mai mare.