RECENZIE: Brad Mehldau Trio – versiunea tehnică a jazzului, la Sala Radio din Bucureşti

Brad Mehldau Trio au susţinut un concert în premieră pentru România, în seara de 26 noiembrie 2015, la Sala Radio din Bucureşti, în cadrul seriei de evenimente Jazz Night Out.

Concertul a început puţin după ora 20:00, atunci când americanul Brad Mehldau şi-a făcut apariţia, într-o manieră liniştită, aşezânduse la pianul care i-a făcut numele celebru în toată lumea. Alături de el s-au aflat pe scenă bateristul Jeff Ballard şi basistul Larry Grenadier.

Brad a fost de la început rezervat, nelăsându-ne să-i intuim nimic din starea sa de spirit, şi în acest fel şi-a început şi recitalul – ca o conversaţie cu el însuşi, într-un limbaj numai de el ştiut. După o vreme s-a oprit din cântat şi şi-a îndreptat atenţia către tobele lui Jeff Ballard, adoptând parcă postura unui profesor dur şi serios care analizează riguros interpretarea discipolului, în persoana lui Jeff Ballard, ca apoi să revină la pian pentru finalul piesei.

Un jazz riguros

Deşi stilul său de a cânta îşi are rădăcinile în jazzul tradiţional, Brad a căpătat şi o influenţă puternică din muzica clasică, o combinaţie interesantă pentru iubitorii celor două stiluri. Această influenţă şi-a lăsat un pic prea mult amprenta în muzica lui Brad, deoarece a ajuns să aibă o abordare foarte tehnică a propriei muzici, iar din cauza acestei rigori, se pierde din emoţia şi pasiunea atât de specifice jazzului. Stricteţea sa merge până într-acolo încât nu îşi dă voie să se aventureze şi să experimenteze sau să se joace, el rămâne într-o zonă de siguranţă unde ştie că notele îşi urmează cu precizie drumul lor deja prestabilit.

Brad a adresat primele cuvinte sălii, la mijlocul concertului, regretând că nu vorbeşte limba română, dar că este însă bucuros că se află la noi pentru prima dată. Ne-a prezentat colegii de trupă, dar şi titlul câtorva din melodiile pe care le-au interpretat: „Solid, Jackson”, „Strange gift”.

A urmat „Valsa brasileira”, un fragment cu influenţe bossa nova, după cum sugerează şi titlul. Din repertoriul trio-ului nu a lipsit nici piesa „Si tu vois ma mère”, omagiu adus lui Sidney Bechet, cunoscut ca fiind primul saxofonist de jazz din New Orleans, care a făcut acest stil muzical celebru.

O viaţă închinată pianului

Brad are o alură firavă şi se gârboveşte atunci când cântă la pian, însă o face cu o dedicare lăudabilă. Artistul este profund ataşat de pianul lui şi de muzica ce se desprinde din instrument şi ne-a dat senzaţia că uită de tot ce îl înconjura şi se cufundă în propria lume. Brad Mehldau era atât de absorbit atunci când cânta, încât pianul părea să fie unica lui sursă de energie şi de bine.

Concertul a fost foarte bine primit de publicul român care a aplaudat în picioare, implorând zgomotos o reîntoarcere pe scenă a celor trei. Trioul a revenit pe scenă pentru încă două piese, care au închis concertul ce face parte din turneul european al bandului.