Muzica este universală, este, de asemenea, relativă și subiectivă. Pentru unii oameni, muzica bună poate fi o simfonie orchestrală, un set de jazz, muzica electronică sau chiar ceva la fel de simplu ca ciripitul păsărilor. Înainte de a continua să lecturați acest articol, gândiți-vă la ce muzică vă place și oare când a apărut?

Există numeroase teorii cu privire la momentul și locul unde a apărut muzica. Cu toate acestea, mulți istorici cred că muzica a existat înainte de apariția omului. Natura a fost primul compozitor, iar sunetele scoase de animale au fost primele melodii.

Însă, dacă e să definim totuși muzica creată de oameni, istoriografii subliniază că există șase perioade ale muzicii și fiecare perioadă are un stil anume care a contribuit semnificativ la ceea ce este muzica de astăzi.

Evul mediu, care cuprinde perioada din secolul al VI-lea până în secolul al XVI-lea, a prezentat muzică medievală. În acest timp, au existat două tipuri generale de stiluri muzicale; monofonic și polifonic. Principalele forme de muzică au inclus scandarea gregoriană și cântecul simplu. Plainchant este o formă de muzică bisericească care nu are acompaniament instrumental și implică doar cântarea cu vocea.

Pentru o perioadă, a fost singurul tip de muzică permis în bisericile creștine. În jurul secolului al XIV-lea, muzica seculară a devenit din ce în ce mai proeminentă, pregătind scena pentru perioada muzicală cunoscută sub numele de Renaștere.

Compozitorii din perioada Renașterii au reușit să aducă multe schimbări în modul în care muzica a fost creată și percepută. De exemplu, muzicienii au experimentat cu cantus firmus, au început să folosească mai multe instrumente și au creat forme de muzică mai elaborate care includeau până la 6 părți vocale.

Cuvântul „baroc” provine din cuvântul italian „barocco” care înseamnă bizar. Perioada barocului a fost o perioadă în care compozitorii au experimentat cu forme, contraste muzicale, stiluri și instrumente. Această perioadă a cunoscut dezvoltarea operei, a muzicii instrumentale, precum și a altor forme și stiluri de muzică barocă. Muzica a devenit omofonică, adică o melodie ar fi susținută de o armonie.

Instrumentele proeminente prezentate în compozițiile din perioada barocă au inclus vioara, viola, contrabasul, harpa și oboiul .

Perioada baroc din istoria muzicii se referă la stilurile secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea. Perioada Baroc a durat între 1700 și 1750, timp în care opera italiană a fost mai dramatică și mai expansivă.

Formele și stilurile muzicale ale perioadei clasice, care se întinde între 1750 și 1820, se caracterizează prin melodii și forme mai simple, cum ar fi sonatele. În acest timp, clasa de mijloc a avut mai mult acces la muzică, nu doar aristocrații educați.

Pentru a reflecta această schimbare, compozitorii au dorit să creeze o muzică mai puțin complicată și mai ușor de înțeles. Pianul a  fost, fără îndoială, instrumentul principal utilizat de compozitori în timpul perioadei clasice. În special, Mozart a scris prima sa simfonie, iar Beethoven s-a născut în această perioadă.

Istoriografii definesc perioada de muzică romantică între 1800 și 1900. Formele muzicale din perioada romantică au folosit muzica pentru a spune o poveste sau pentru a exprima o idee și au extins utilizarea diferitelor instrumente, inclusiv instrumente de suflat. Instrumentele care au fost inventate sau îmbunătățite în acest timp au inclus flautul și saxofonul.

De menționat că în această perioadă au apărut și primele jocuri mecanice de tip slots. Inclusiv această industrie a fost influențată de evoluția muzicii. Dacă doriți să vă încercați norocul, puteți testa book of ra gratis.

Melodiile au devenit mai pline și mai dramatice pe măsură ce romanticii credeau în a permite imaginației și emoției intense să crească prin lucrările lor. Până la mijlocul secolului al XIX-lea, muzica a devenit populară printre romantici și s-a pus mai mult accent pe temele naționaliste.

Muzica din secolul al XX-lea a adus multe inovații cu privire la modul în care a fost interpretată și apreciată. Artiștii au fost mai dispuși să experimenteze cu noi forme muzicale și au folosit tehnologia pentru a-și îmbunătăți compozițiile. Instrumentele electronice timpurii includeau dinamofonul, Theremin și Ondes-Martnot.

Stilurile muzicale din secolul al XX-lea au inclus sisteme impresioniste, cu 12 tonuri, neoclasic,  jazz, muzica de concert, serialism, muzică întâmplătoare, muzică electronică, nou romantism și minimalism.

Citeşte despre: