Ultima zi de Hellfest (19 iunie 2011) nu s-a dezis de la atmosfera specifică: lumea a fost activă, aglomerând spaţiile pentru concerte până la refuz. Hellfest-ul s-ar putea extinde, ar putea concura serios cu alte festivaluri. Festivalul a reuşit să adune zeci de trupe de calibru: faţă de 2008 s-au extins (aproape triplat!) spaţiile pentru campare, s-au vândut mult mai multe bilete, în cei 6 ani de existenţă fenomenul a cunoscut o creştere continuă. Fanii aşteaptă cu nerăbdare să afle ce li se pregăteşte începând cu ediţia următoare.

În ultima zi a fost un adevărat tur de forţă metalistă: Ozzy Osbourne, Judas Priest, Opeth, Pain of Salvation, Orphaned Land, Dark Tranquility, Morgoth, Arkona, Korpiklaani, Cavalera Conspiracy şi Therion.

Metal progresiv în a treia zi de Hellfest

Opeth – au închis festivalul la Mainstage 2, au ales să alterneze baladele („In my time of need!„) cu melodii supărate. Mikael Akerfeldt a deschis sonorităţile cu „The drapery Falls„, au urmat piese ca „The Lotus eater” sau „Face of Melinda” piperate cu umor ironic: „Sper că v-a plăcut formaţia din deschidere: Ozzy Osbourne.” sau „Vom scoate un album în septembrie. Nu vom cânta nicio piesă de pe el. S-ar putea să nu vă placă şi atunci nu o să îl cumpăraţi.” Jocuri de lumini, nebunie pe scenă şi în public, treceri bruşte de la un registru la altul, o ingeniozitate muzicală specifică, un amestec insolit de folk, jazz, blues, death metal, totul într-o coerenţă progresivă surprinzătoare.

http://www.youtube.com/watch?v=v2BgSHB5aPQ&hd=1

Pain of Salvation – au fost sensibili şi explozivi deopotrivă, cu „Ashes” cântată ca la un sfârşit de lume şi un început de eră, cu un „No way” sfâşietor şi un „Linoleum” debordând de energie. Par că nu te pot provoca la prima vedere, dar, după ce asculţi, îţi dai seama că ai pus greşit şi devreme o etichetă şi le acorzi atenţie: au versuri cu tâlc şi te seduc momentele de tensiune aparent calmă din piese. Concertul lor a fost o încântare pentru toţi cei prezenţi.

Orphaned Land – israelieni au fost o prezenţă aparte pe scena de la Hellfest, cu un vocalist similar lui Iisus în apariţie, cu elemente orientale, cu explozie sesizabilă de energie şi de ritm, cu mitologii şi trimiteri la religie. Vocalistul le-a spus celor prezenţi: „Music is the best religion! This is all about peace, my friends, we are all brothers and sisters!„. Momentul superlativ l-a reprezentat „Norra El Norra„: este fascinant să asculţi ritmuri orientale asociate cu metalul, pare ceva experimental, dar te conving, pentru că se vede clar că nu practică doar o joacă de amestecat metalul cu Orientul şi religia.

Heavy-metal şi hard rock la Hellfest în a treia zi

Ozzy Osbourne – heavy metal şi hard rock cu vechime de zeci de ani. Impresionantă la acest om este jovialitatea cu care se implică pe scenă: parcă este un copil fascinant de noua lui descoperire! Te seduce cu câtă bucurie este prezent în faţa celor care îl ascultă: „Are you there? I can’t hear you!„. Are o carieră de peste 40 de ani şi e un om la peste 60 de ani: cifrele îţi fac părul măciucă, mai ales că nu se arată extenuat de la atâta energie dată de-a lungul atâtor ani. Cum a cântat „Iron Man” sau „Paranoid” sau „Crazy Train” – te întrebi cum poate da asemenea lecţii de a fi în formă pe scenă!

Judas Priest – Organizatorii Hellfest-ului au un real talent în a aduce formaţii cu vechime atestată în lumea rock-ului, în a le face să se reunească pentru o prestaţie unică la un astfel de eveniment. Judas Priest, deţinătorii unei cariere de peste 40 de ani, au anunţat că este ultimul lor turneu. „Hell bent for leather„, „Electric eyes” sau „Painkiller„, „Breaking the law” sunt piese de palmares şi metalişti trecuţi de 45-50 de ani au venit la concert, agitându-se pe un spaţiu mic, ştiind versuri, cerând anumite cântece, retrăind perioade din tinereţea lor.

Death metal în ultima zi de Hellfest 2011

Dark Tranquility – suedezii au cântat la Sibiu anul trecut şi în 2011 au venit la Hellfest cu un show excelent la RockHard, cu un vocalist energic şi o muzică efectiv captivantă. Sunt un exemplu de consecvenţă, iar piese din live-ul de la Milan din 2009 arată clar de ce pot fi în stare. Vocalistul Mikael Stanne: „I tried my best to get over there, but you kept pulling me back!” arată că publicul vine spre ei cu mult entuziasm.

Morgoth – retraşi în tăcere în 1998 (în 2010 au mai avut un concert), cei de la Morgoth s-au reunit pentru câteva concerte aniversare cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la albumul lor Cursed. Reprezintă şcoala veche şi pentru cunoscători a fost altă ocazie să se înfrupte din modul cum se făcea muzica acum vreo 20 de ani. Destinşi pe scenă şi un spectacol profesionist! Surprinzător ce multă lume a venit să îi vadă, lucru ce arată că sunt ascultaţi serios.

Metal păgân la Hellfest în a treia zi

Arkona –  a cântat şi în Iaşi, sunt o formaţie rusă care amestecă death-ul cu sonorităţile diverselor instrumente tradiţionale ţării lor, versurile sunt inspirate din legendele slave, iar carismatica Maria Arhipova ştie să urle, concertul de la RockHard fiind săltăreţ pe alocuri.

Korpiklaani – la concertul lor a fost o atmosferă de petrecere campestră. Tot ce cântă băieţii aceştia este foarte săltăreţ, auzi combinaţii de flaut, acordeon, vioară şi versurile sunt asociate cu alcoolul şi sărbătorirea de toate felurile. În româneşte ar fi vorba de chef şi nu de carafa de vin, ci de halba cu bere.

Trash brazilian şi metal simfonic

Cavalera Conspiracy – cei doi fraţi Cavalera s-au împăcat şi au incendiat atmosfera la Hellfest la Mainstage 1. Max şi Igor au adus sunetele grele din vechea şcoală Sepultura, le-au combinat cu experimentele moderne Soulfly, iar vocea lui Max a isterizat mulţimea. Cele mai grozave mosh pit-uri le-am văzut la „Refuse„, „Resist„. Plin de lume la Cavalera Conspiracy: e mai impresionant noaptea, căci luminile sublimează atmosfera pentru concert, dar au cântat băieţii, nu s-au impedicat absolut deloc de lumina zilei.

http://www.youtube.com/watch?v=Ldy9FtXQvfU&hd=1

Therion – epic şi grandilocvent, cu voci guturale alternate celor de dive, cu o atmosferă de lirism creat în contrapunct violenţelor din lumea noastră. Există o direcţie dublă împletită în muzica lor: epic şi poetic, puternic şi covârşitor, ca o structură menită să te lase fără replică, pentru că totul este gândit la scară grandioasă. Jocurile de lumini şi ritmurile au fost ca nişte închideri de Jocuri Olimpice: „Cult of the shadows„, „Summer Night City„, „Hellequin„.

Articol: Daniela Abageru

Galerie foto Hellfest 2011 – ultima zi


Foto: Ştefan Abageru
Citeşte despre: , , , , , , , , , , , , ,