Desfăşurat în perioada 20-22 iunie, ediţia Hellfest din 2008 i-a avut drept capete de afiş pe cei de la Venom vineri, pe Cavalera Conspiracy sâmbătă şi pe Slayer duminică.

Cu ediţia din 2008, festivalul a marcat o maturizare la nivel de organizare întrucât au dispărut probleme din anii trecuţi (una din ele fiind ca in 2007 în prima zi de festival scenele nu erau instalate complet şi multe concerte au fost întârziate). Însă după cum am spus în 2008, organizarea a mers ceas şi totul s-a desfăşurat respectănd planul pus la punct şi publicat încă din februarie de către organizatori.

Mayhem şi Paradise Lost în prima zi de Hellfest

Ziua de vineri a beneficiat de prezenţa pentru început a celor de la Ava Inferi. Aceştia il au în componenţă pe cunoscutul Blasphemer de la trupa Mayhem, alături de care urma să cânte peste câteva ore pe altă scenă. Ava Inferi au oferit un spectacol plăcut, cu 2 vocaliste pe scena îmbrăcate in rochii albe, publicul fiind extrem de plăcut impresionat.

Rămânând în sfera metalului extrem, Marduk a adus pe scenă sonorităţile unui black extrem de apreciat. Cu Mortuus la voce, aceştia veneau la numai un an de la lansarea unui album excelent „ROM 5 :12„, iar spectacolul oferit a fost pe măsură.

Pe una din scenele principale au evoluat mai apoi cei de la Mayhem. Cu un Attila în formă maximă purtând o imensă curce întoarsă, cu un Blasphemer aflat în unul din ultimele sale concerte alături de trupă şi cu un Hellhammer si Necrobutcher într-o formă de invidiat, aceştia au reuşi să ofere puţin întuneric la orele amiezii. Au interpretat piese cunoscute precum „Freezing Moon” sau „View from Nihil „. Între timp în cortul Rock Hard se pregăteau cei de la Katatonia. Cu o muzică de atmosferă şi cu un public dornic de ceva liniştit, aceştia au scazut puţin ritmul ultimelor ore, lăsând loc unei melancolii specifice doom metalului pe care îl interpretează.

Spre lăsarea serii pe scenele principale au apărut Paradise Lost. Aceştia au reuşit  să confirme că apariţiile live nu sunt punctul lor forte, numărându-se printre aparitiile fără nimic ieşit din comun. Publicul a gustat piesele trupei vinovate de apariţia gothic metalului, dar nu neaparat pentru o interpretare fără cusur. Nu acelaşi lucru este valabil pentru cei de la Testament, întrucât bătrânii thrasheri au făcut un spectacol de zile mari dovedind o vitalitate şi o energie extraordinare.  Mai apoi pe scena principală au cântat cei de la Sick Of It All. Americanii au venit cu mult chef de cântat dar şi cu mult chef de distracţie. Au făcut multe glume, din nefericire pentru ei majoritatea despre cât de închişi sunt francezii sau despre cum miroase brânza prin părţile locului. Având o muzică destul de liniară nu au atras atenţia prin nimic special, însă au făcut mulţi punkeri să se agite în faţa scenei şi să ridice un nor de praf deloc de neglijat. Seara a continuat cu cei de la Dimmu Borgir, veniţi să îşi promoveze albumul In Sorte Diaboli, aceştia oferind un show perfect, o voce la înălţime, pe scurt totul făcut super profesionist.

Către finalul zilei i-am putut vedea pe cele două scene pe cei de la In Flames şi pe cei de la Carcass. Suedezii, pionieri ai metalului melodic, au prezentat un show pirotehnic superb cu multe efecte, flăcări şi artificii. De asemenea au avut ecrane pe scenă pentru rularea unor mesaje şi pentru a întregi un spectacol de ţinut minte. Ceva mai discreţi în manifestări, britanicii de la Carcass au prezentat publicului piesele lor cunoscute încheind în forţă o zi extrem de lungă şi obositoare, dar de asemenea foarte mulţumitoare pentru fanii veniţi la festival. Finalul a fost asigurat de bătrânii de la Venom, tăticii black metalului fiind o apariţie foarte plăcută, deşi cu o muzică uşor trecută.

Impaled Nazarene, Anathema şi Apocalyptica pe scena Hellfest 2008

A doua zi, sâmbătă se anunţa de asemenea cu surprize plăcute. Începutul s-a dovedit unul al metalului extrem, Watain, Shining, Belphegor sau Impaled Nazarene făcând să se cutremure scena din cortul Rock Hard. Shining au adus un black metal depresiv cu un Niklas Kvarforth în formă maximă, concertul lor ajungând pe DVD-ul lansat mai apoi de către cei din orgnizare. Celelalte nume nu mai au nevoie de nici o prezentare, ei fiind trupe cunoscute printre ascultătorii de gen. O menţiune specială merită Belphegor, austriecii promovându-şi la acel moment albumul Bondage Goat Zombie. Piesa de titlu a acestui album este considerată de mulţi un melanj perfect de black si death, o definiţie perfectă pentru blackened death metal. Mai apoi, germanii de la Sodom au evoluat pe una din scenele principale şi au prezentat un thrash metal clasic, ce i-a făcut şi atât de cunoscuţi printre metalişti.

Britanicii de la Anathema au liniştit atmosfera printr-o serie de piese ceva mai calme, aflându-se la prima vedere oarecum în afara decorului. Oamenii prezenţi la festival au gustat din plin momentul de respiro bucurându-se de Lost Control sau de Forgotten Hopes. Au fost urmaţi îndeaproape de prietenii lor de la Porcupine Tree care au continuat munca începută de Anathema de a aduce puţin nostalgia prin sufletele spectatorilor. Norvegia a urcat mai apoi pe scenă prin reprezentanţii ei de seamă şi anume Satyricon. Cei doi oameni din trupă, Frost şi Satyr au fost acompaniaţi de oamenii angajaţi special pentru apariţii live, însă acest lucru nu s-a simţit în prestaţia trupei, Satyricon arătând ca o trupă proaspătă, unită şi plină de chef de cântat. „K.I.N.G„, „The Pentagram Burns” sau mai cunoscutul „Mother North” au făcut ca cele 45 de minute alocate trupei să pară extreme de puţine.

Pe scena a doua, erau pregătiţi să intre imediat dupa Satyricon, cei de la Apocalyptica. Cu sunetul lor clasic dar intens şi cu o apariţie scenică extrem de energică, violonceliştii au impresionat în special prin mişcarea scenică. Deşi forţaţi de intrumente să fie oarecum statici, aceştia au făcut totuşi multă risipă de energie, gesticulând, dând din cap, sau comunicând cu cei din public. Ziua s-a apropiat de final cu cei de la Ministry, într-una din apariţiile lor de final de carieră şi cu o surpriză extrem de plăcută pentru fanii power metal : concert Helloween şi Gamma Ray.

În finalul zilei, fraţii Max şi Iggor au adus pe scena Hellfest un nume nou la ora aceea, Cavalera Conspiracy. Trupa a avut un recital extraordinar de energic, înterpretând atât piese proprii dar mai ales piese din trupa ce i-a făcut pe cei doi cunoscuţi, Sepultura. Şi asa, pe acordurile lui „Roots„, s-a încheiat a doua zi de Hellfest 2008.

Tunurile de apă au răcorit fanii veniţi la Hellfest 2008

A treia şi ultima zi, a început cu cei de la Primordial, Dying Fetus sau Necrophagist, sonorităţile dure fiind şi duminică dominante la început. Ziua va continua însă sub aceleaşi auspicii agresive întrucât deatherii de la Meshuggah au fost programaţi pe scena principală şi au avut un recital foarte bun. Căldura foarte mare a asigurat o atmosferă foarte caldă fiind nevoie de tunuri cu apă care să provoace o ploaie peste mulţimea aflată la festival.

Americanii de la Obituary au urmat aducând death metalul în soarele arzător. Spectacol profesionist, riffuri la înălţime, un John Tardy în formă, pe scurt un recital extrem de reuşit. Ziua a continuat cu englezii de la My Dying Bride, Aaron si ceilalţi aducând cu ei ceva melancolie, nostalgie si melodicitate. Cu o apariţie scenică extrem de teatrală însă fără a cădea în ridicol, trupa a interpretat piese precum „The Cry Of Mankind” ori My Hope, „The Destroyer„, fiind primită foarte bine de publicul dornic de ceva aparte. Au urmat Opeth, trupa imposibil de încadrat într-un gen al metalului dar care trece atât de uşor şi imperceptibil de la death la gothic sau chiar la doom. Trupa a avut de luptat cu faptul că au cântat ziua, dar şi-au dovedit profesionalismul, întrucât au reuşi să prezinte un recital vine pus la punct cu o apariţie scenică pe măsură. Punkerii de la NOFX au pregătit terenul mai apoi pentru cele 3 nume mari din final, recitalul lor neavând nimic ieşit din comun.

Finalul zilei şi implici al festivalului i-a avut ca actori principali pe At The Gates, Motorhead, Morbid Angel şi Slayer. Suedezii, aflaţi în plin turneu de reunire au făcut un show superb, dovedind o dorinţă enormă de a cânta. Publicul i-a primit extrem de călduros şi recitalul a fost unul de referinţă, poate printre cele mai bune de la acestă ediţie. Apoi au apărut britanicii cu un Lemmy extrem de jovial şi cu o replică intrată în mintea oricărui metalist ce se respectă „We are Motorhad and we plaz rocknroll„. Cu „Ace of Spades” sau „Sacrifice” s-a pregătit terenul pentru death metal. Acesta a venit din Statele Unite ale Americii şi s-a numit Morbud Angel. Pe scenă şi-au făcut loc sonorităţile ce i-au adus în prim planul scenei metalice din întreaga lume într-unul din rarele concerte suţinute de trupa în 2008. La final, Slayer au mai arătat o dată de ce sunt o trupa atăt de importantă în thrash metal. Execuţie fără cusur, ritm şi plăcere de a cânta au fost coordonatele unui recital de final veni parcă din South Of Heaven.

Astfel a luat sfârşit Hellfest-ul din 2008, un festival bun spre foarte bun, ce începea să confirme poziţia sa de manifestare metalică de frunte atât în Europa cât şi în lume.

Ozzy Osbourne, Scorpions şi Judas Priest pe scena Hellfest 2011! Vezi programul complet!

Articol şi foto: Ştefan Abageru

Citeşte despre: , , ,