RECENZIE: Ana Moura a adus un strop din simţirea Portugaliei la Sala Palatului

Toamna se numără concertele în Bucureşti, iar luna octombrie a fost deschisă de Ana Moura şi al ei fado. În seara de 3 octombrie 2013 mulţi bucureşteni şi nu numai au uitat pentru aproape 2 ore de frigul şi ploile instalate în Capitală şi au ales să se bucure de primul concert de muzică fado din România, susţinut la Sala Palatului de Ana Moura.

Fado, un stil ce îşi are originilie în Portugalia

Fado este o muzică tradiţională specifică Portugaliei caracterizată prin melodii melancolice şi triste. Este cunoscută asocierea cu termenul portughez saudade care face trimitere la exprimarea puternică a unui dor, a unei dorinţe sau la resimţirea pierderii cuiva.

Concertul a început liniştit în jurul orelor 20:20 cu apariţia Anei Moura şi a bandului acesteia. Ritmurile senzuale au încălzit în scurt timp publicul care a început sa dea din picior în acelaşi ritm cu trupa. Purtând o rochie neagră lungă, venită parcă la o întâlnire romantică, Ana Moura a fost o prezenţă cuceritoare şi seducătoare în acelaşi timp. Atmosfera a fost şi ea una extrem de intimă si relaxantă iar vocea brunetei portugheze ne-a mişcat pe toţi într-atât încât aveam constant pielea de găină.

Ana Moura a exprimat prin interpretarea sa o serie de emoţii

După primele două piese, Ana s-a adresat publicului cerându-şi scuze că nu ne cunoaşte limba şi ca va comunica în engleză. Artista a explicat apoi că ea cântă fado, o muzică tradiţională portugheză, a mulţumit şi a continuat concertul cu melodii de pe ultimul său album, „Desfado”.

Din setlistul concertului nu au lipsit piese ca „Desfado”, „E Tu Gostavas de Mim”, „Havemos de Acordar”, care au indus atât stări de relaxare sau melancolie dar au şi reamintit cât de pasional este sângele latin. Deşi nu eram foarte familiară cu limba portugheză, trăirea cu care artista interpreta piesele trasmitea mai mult decat ar fi putut-o face cuvintele: am simţit atât jalea cât şi dorul sau pasiunea cu care ne-a învăluit Ana Moura.

După ce am intrat într-o stare de visare, Ana ne-a trezit spunându-ne că urmează o pauză de 20 de minute. Timpul a trecut repede iar spectacolul a reînceput cu un moment instrumental, scena fiind inundată de o lumină galbenă, caldă, pe un fundal roşu. A fost un pasaj cu ritmuri latino fado din care nu a lispit chitara specifică Portugaliei, care seamănă ca sound cu mandolina românească. Instrumentiştii au cântat iniţial alert, făcând lin trecerea către pasaje liniştie revenind ulterior la pasaje vesele care te faceau să dai din picior în acelaşi ritm.

Bucurie şi ţristeţe trăite simultan

Ana Moura ne-a făcut cunoştinţă cu muzicienii săi şi a adăugat că una din specificităţile poporului portughez, regasite şi în muzica pe care o cântă, este faptul că pot fi şi trişti şi bucuroşi în acelaşi timp.

Senzuala Ana a continuat cu „Despiu a saudade”, o piesă de inimă albastră care i-a înduioşat pe cei veniţi la spectacol. Artiştii s-au retras cuminte de pe scenă, însă au fost readuşi în scurt timp de aplauzele care curgeau necontenit în toată Sala Palatului. Ana şi bandul ei s-au înclinat şi au oferit bisul mult aşteptat, încheind prestaţia într-o notă veselă.

Promotoarea fado-ului portughez are o voce extrem de pătrunzătoare, greu de uitat, greu de comparat, iar pe scenă îţi dă impresia că îşi cântă propriile dureri sau fericiri şi te face părtaş la povestea sa şi a poporului său.

Pe lângă concertul de la Bucureşti, Ana Moura va mai susţine încă două concerte în ţara noastră, la Timişoara şi Cluj-Napoca.