Miercuri, 7 octombrie, Analia Selis alături de pianistul Mariano Castro şi de Orchestra de Cameră Radio a transformat Sala Radio din Bucureşti într-o „cutie muzicală” cu cele mai îndrăgite piese de tango din toate vremurile. Mai mult decât o călătorie în timp şi spaţiu, concertul a fost o poveste vibrantă despre sentimente umane profunde: dragoste şi nostalgie, pasiune şi regret.

Îmbrăcaţi în haine de gală, membrii orchestrei şi-au ocupat locurile ceremonios, aşteptând ca personajul principal – Analia Selis – să dea voce emoţiei din instrumentele atent sincronizate. Apariţia artistei a fost discretă, dar încărcată de energie şi căldură, iar prima piesă, „Zaraza”, a venit ca o surpriză plăcută pentru publicul nerăbdător să audă tangouri autentice.

Au urmat piese în limba spaniolă pe care Analia, originară din Argentina, le-a interpretat cu accentul şi atitudinea tipică latino americanilor: „Nostalgias”, „Flor de lino” (vals), „Milonga sentimental” şi „Palomita blanca” (vals). Pe acestea le-a alternat cu melodii româneşti cunoscute ca „Mână birjar” şi „Vrei să ne întâlnim sâmbătă seara”, pe care Analia şi orchestra le-au adaptat cu success noţiunii de tango simfonic.

Înainte de fiecare melodie în limba spaniolă, artista a recitat un mic intro în limba română pe un fundal muzical plin de semnificaţii ce puteau fi cu uşurinţă descifrate dincolo de orice barieră culturală. În repertoriu au fost incluse şi două piese cunoscute datorită unor seriale populare în anii ’90: „Se dice de mi” (Betty cea urâtă) şi „Por una cabeza” (Cafea cu parfum de femeie).

Către final, Analia Selis a vorbit despre importanţa spectacolelor de tango simfonic, un proiect de care este foarte ataşată şi prin care, împreună cu dirijorul Radu Popa, îşi doreşte să aducă tangoul mai aproape de public. Apoi, între două sesiuni intensive de aplauze, artiştii au reuşit să „strecoare” şi un bis, pe care întreaga sală l-a savurat în starea de visare construită pe parcursul spectacolului.

Citeşte despre: , , , , , ,