RECENZIE: Balkanik Festival 2013, un weekend de ritmuri fierbinţi în Grădina Uranus (POZE)

Fiind sezonul în care tot orăşeanul se întoarce la „vatra” oraşului, după ce şi-a folosit toate zilele de concediu disponibile, un început (cel puţin) interesant pentru sezonul spectacolelor a fost Balkanik Festival. Desfăşurat în zilele de 13, 14 şi 15 septembrie 2013 la Grădina Uranus din Bucureşti, festivalul a fost o combinaţie fericită între o „serbare a toamnei”, muzică interesantă şi activităţi diversificate.

Singurul festival de muzică şi cultură balcanică din România a revenit în Bucureşti cu ce-a de treia ediţie, cu un public vesel şi colorat, muzică numai bună de dansat şi bunătăţi perfecte pentru un weekend friguros de toamnă. Cu toate că bucureştenii s-au obişnuit ca majoritatea evenimentelor să aibă loc în centrul Capitalei, Balkanik s-a bucurat de o locaţie inedită, în decorul surprinzător al Pieţei de Flori George Coşbuc.

Prima seară, un început energic de weekend

Pe lângă numeroasele activităţi şi exponate meşteşurăreşti şi culinare, prima seară de petrecere a fost deschisă de trupa de world music din Serbia, Kal. Chiar dacă lumea abia începuse să se adune în jurul scenei din Grădina Uranus, acordurile săltăreţe ce veneau dinspre scenă au scos imediat publicul la dans.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la festival!

Momentul cel mai aşteptat al primei seri a fost, cu siguranţă, concertul Fanfare Ciocărlia. În timp ce publicul îşi înroşea mâinile aplaundâd, artiştii  îşi încinseseră propria petrecere pe scenă, cu glume, zâmbete şi, bineînţeles, dans. Cu melodii pentru toată lumea, mai lente, mai ritmate, mai bătrâneşti, cum ar fi „Lume, lume”, dar şi mai moderne precum „Born to Be Wild”, Fanfare Ciocărlia a fost deliciul energic de care publicul avea nevoie pentru a începe weekendul în forţă.

Omagiu adus Mariei Tănase în cea-a de-a doua seară de Balkanik Festival

Într-un spaţiu mult mai plin decât vineri şi într-un ritm puţin mai tradiţional, petrecerea de sâmbătă a fost pornită de concertul Taraf de Haidouks. Chiar dacă cu două seri înainte, artiştii serbaseră nu mai puţin de 25 de ani de activitate, energia nu a lipsit din grădină. Cu optimismul şi bună dispoziţie, Taraful ne-a oferit un festin al sunetelor ţigăneşti numai bun de descreţit frunţile şi de pornit petrecerea.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la festival!

Dansul a fost transformat în fascinaţie în momentul în care muzicienii din Bălănescu Quartet au urcat pe scenă. Doar cu instrumentele în braţe, cei patru muzicieni au domolit publicul, care primea fascinat fiecare sunet. Elementul special al concertului a constat în noile compoziţii ale lui Alexander Bălănescu, inspirate din cântecele Mariei Tănase. Acompaniat de elemente vizuale din arhiva de filme a Mariei Tănase şi de vizualuri semnate de Klaus Obermaier, Bălănescu Quartet a transpus o parte din istoria muzicală românească prin viziunea sa avangardistă, cu melodii precum „Trenule maşină mică” şi „Bun îi vinu’ ghiurghiuliu”.

Final de festival cu Shukar vs. Iagalo, Steaua de Mare şi  Kottarashky and The Rain Dogs

Chiar dacă publicul s-a împuţinat considerabil în ultima seară de festival, petrecerea nu s-a oprit. Începând cu poveştile de viaţă spuse prin horele, sârbele, geamparalele dialogului muzical Shukar vs. Iagalo, la ritmurile balcanice psihedelice ale celor de la Steaua de Mare, finalul festivalului a fost nesperat de animat.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la festival!

Deşi proiectul Shukar vs. Iagalo se bucură de notorietate, prin legătura cu taraful din Clejani şi trupa Shukar Collective, Steaua de Mare a fost o audiţie în premieră pentru mulţi din spectatori. Cu un stil ce îmbină muzica balcanică (chiar manele, cum zic şi ei) cu rockul progresiv/psihedelic, s-ar putea spune că aceasta ar fi noutatea autohtonă cu care am plecat din acest festival. Trupa, formată din tineri pasionaţi, dar şi muncitori, ne-a dovedit că şi maneaua este  gen de muzică extrem de tehnic, dacă lăsăm la o parte prejudecăţile.

Interludiul între Steaua de Mare şi Kottarashky and The Rain Dogs a fost oferit de spectacolul pirotehnic celor de la Crispus. La doar câteva secunde după ce au început, spaţiul din jur a fost umplut de oameni fascinaţi.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la festival!

Deşi ne-am aşteptat la un final de festival molcom şi liniştit, bulgarii de la Kottarashky and The Rain Dogs ne-au dovedit că se poate să ne luăm la revedere şi altfel, publicul dansând întreg concertul.

Weekendul balcanic a fost o reuşită totală în ceea ce priveşte line-up-ul: ne-am distrat, am dansat, am asistat la recitaluri uimitoare din punct de vedere tehnic şi am rămas cu ritmul în sânge, şi chiar dacă au fost şi mici scăpări organizatorice (doar două ghişee cu jetoane, prea puţine toalete şi cozi imense la standurile de mâncare), atmosfera de Balkanik merită să fie menţinută şi transmisă prin cât mai multe ediţii.