Duminică după-amiază, 28 octombrie 2012, la Sala Palatului au avut loc primele concerte BZN (Band zonder Naam) din Bucureşti, două spectacole aşteptate în egală masură de generaţia noastră şi de generaţia precedentă, deja nostalgică după melodiile trupei olandeze. 

Amintiri din frumoşii ani ’70

BZN şi-au făcut intrarea cu „Mon amour„, o melodie caldă, pe care Anny Schilder şi Jan Keizer ne-au interpretat-o cu pasiune şi emoţie. Apoi, după salutul adresat publicului român, a urmat melodia „Take me to Ibiza” şi un mix alert de piese vechi, pe care publicul le-a întâmpinat plin de entuziasm. „Blue eyes„, „Just an illusion„, „Sevilla” şi „Dance dance” sunt câteva dintre melodiile pe care bunicii şi părinţii prezenţi în sală le-au recunoscut şi rememorat cu bucurie.

Odată intraţi în atmosfera hit-urilor din anii ’70, jovialul Jan Keizer ne-a împărtăşit o poveste din 1976, când Anny s-a alăturat trupei. Aşa am aflat că, dorind să impresioneze BZN-ul de atunci la audiţie, Anny a cântat piesa „Cry to me” de la The Rolling Stones. Membrii trupei au fost repede cuceriţi de talentul solistei, iar noi le-am dat dreptate imediat ce am auzit melancolicul „Cry to me„, pe care Anny l-a reinterpretat cu aceeşi forţă şi determinare de atunci.

http://www.youtube.com/watch?v=wR7JLlVhvCA

Imediat după acest moment intens, Jan şi-a revendicat şi el locul în lumina reflectoarelor cu solo-ul „Nathalie„, un cover după Gilbert Bécaud. Amuzat şi plin de energie, solistul ne-a arătat că muzica nu are vârstă şi că BZN are sufletul la fel de tânăr ca acum 40 de ani.

În aceeaşi notă veselă, trupa şi-a continuat show-ul cu melodii alerte şi ritmate ca „The old Calahan„, „Champions of the world” şi „Waltzing Maria„. Spre satisfacţia tuturor celor din public, Jan şi Anny au format un cuplu carismatic prin micile jocuri de rol pe care le-au pus în scenă la fiecare piesă cântată. Înainte de pauză, BZN au electrizat scena cu ritmurile latino ale piesei „Mexican night„, care aproape ca ne-a făcut picioarele să danseze involuntar.

BZN, mai în formă ca niciodată

În a doua parte a spectacolului, BZN a continuat să-şi dezvăluie latura sensibilă, pe care am ajuns s-o îndrăgim atât de mult de-a lungul anilor. După melodiile „Amor amor” şi „C’est la vie„, a urmat incă o serie de cântece în franceză pe care Jan le-a dedicat românilor pasionaţi de această limbă. În tot acest timp, trupa de backing vocals a ţinut ritmul într-un mod impecabil, dând uneori impresia că pe scenă se află o mulţime şi nu doar câţiva oameni.

Iar când începeam să credem că BZN vor să ne copleşească cu melancolia, au reuşit de fapt să ne surprindă cât se poate de plăcut. A urmat o serie de cover-uri după melodii celebre ca „Pussycat„, „Delilah” şi „Sex bomb” toate interpretate în stilul deja devenit inconfundabil al BZN. În încheiere am ascultat „The banjo man” de pe albumul „Adieu BZN„, o melodie compusă şi cântată iniţial în cafenelele olandeze, dar a cărei expresivitate a câştigat rapid un public numeros.

La bis, BZN au ales să ne cânte piesa „Dance dance„, moment în care – spre surprinderea şi satisfacţia tuturor – cei doi solişti au coborât în public pentru a-şi saluta fanii. În câteva minute, oamenii şi-au părăsit locurile din sală pentru a da mâna cu îndrăgiţii olandezi care anunţaseră deja şi o sesiune de autografe.

Vezi galeria foto de la concertul BZN de la Bucureşti!

Putem spune că acest concert a fost pe măsura aşteptărilor, iar pentru cei care l-au ratat avem o veste bună: BZN se vor întoarce la Bucureşti pe 6 decembrie 2012, pentru a susţine un concert de Crăciun.

Citeşte despre: , , , ,