RECENZIE: Concha Buika – emoţii imprevizibile pe scena Operei Naţionale Bucureşti

Concha Buika a concertat în seara de 7 noiembrie 2013 pe scena Operei Naţionale Bucureşti, în cadrul Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”, organizat de  Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”.

Seara a început cu o scurtă prezentare şi cifre despre festival, dar  şi cu un mic discurs susţinut de Daniel Barbu, Ministrul Culturii, care a fost aplaudat cu politeţe şi totodată,  huiduit cu sinceritate de către o parte dintre spectatori. Pe lângă discursul acestuia, cel mai deranjant pentru spectatori a fost zelul cu care supraveghetoarele din sala de concerte interveneau atunci când spectatorii îndrăzneau doar să îşi verifice telefoanele (nu se mai punea problema de pozat sau înregistrat video), orice ecran luminos din sală fiind sancţionat cu lumina roşie a unui laser pointer îndreptat de acestea spre „atentatori”.

Cu toate aceste elemente însă, Concha Buika şi colegii ei au urcat pe scenă cu o mică întârziere, oferind un spectacol de două ore. Artista de origine spaniolă este recunoscută pentru stilul ei aparte de interpretare a pieselor, îmbinând timbrul puternic al vocii sale cu ritmurile tradiţionale spaniole cu jazz, blues sau soul. La concertul de la Bucureşti, Concha Buika a fost acompaniată pe scenă de pianistul Ivan „Melón” Lewis şi de percuţionistul Fernando Favier. Deseori, vocea interpretei e flamenco este comparată cu cea a unor artiste Nina Simone, Chavela Vargas sau Cesaria Evora.

La Bucureşti, Concha Buika a oferit un show cel puţin imprevizibil, punând pe tavă, spectatorilor, o serie de improvizaţii vocale, manifestări pline de energie şi zgomot ale emoţiilor sale. Multe dintre piesele sale au căpătat o cu totul altă interpretare faţă de versiunile înregistrate, care au fost mai mult sau mai puţin pe placul celor din sală. Chiar artista a spus la un moment dat că este considerată un „enfant terrible”.

Joaca cu emoţiile

De altfel, show-ul ei a fost asemenea unui joc, Buika transformându-şi suspinele în râsete şi invers, ţipând, dansând, ridicându-şi rochia şi dezvăluindu-şi picioarele goale. Vocea sa a dezvăluit tonalităţi răguşite, suave, ce aminteau foarte multe de vocea Cesariei Evora, dar şi note uşor animalice, care păreau să fie la finalul majorităţii pieselor cântate.

Dacă cei doi colegi de scenă păreau să urmeze un ritm şi un setlist stabilit, Buika părea că se lasă pradă diverselor stări de spirit şi improvizaţiei. Printre piesele cântate aseară s-au numărat „Sueno con Ella”, „Santa Lucia”, „Siboney”, „Ultimo Trago”, „No Habrá Nadie en el Mundo”, „Luz de Luna”, „Mentirosa”, „Volver, volver”. Buika a dat dovadă şi de simţul umorului, replicile sale cu tentă matrimonială dintre piese amuzând publicul.

Aplauzele de final, care au readus-o pe scenă de două ori, au fost totodată şi cele care i-au dat cele mai multe emoţii. Buika a mărturisit că se simte ca acasă pe scenă, şi i-a dăruit unui spectator din primul rând, brăţara sa, ca amintire. Când era aplaudată fie ţopăia bucuroasă pe scenă, fie se ascundea în spatele colegilor săi, spunând că se simte ruşinată şi emoţionată. Pentru bis, Buika a cântat „Soledad”, cerută din public, dar şi „Ojos Verdes”.

Festivalul „Viaţa e frumoasă!” va continua cu o serie de spectacole şi alte evenimente culturale până pe data de 17 noiembrie 2013, la Bucureşti şi Otopeni.