RECENZIE: Dylan Moran la Bucureşti – Yeah, yeah este cu siguranţă un da

Dylan Moran, actorul de comedie şi stand-up de origine irlandeză a făcut cunoştinţă cu publicul român marţi seară (8 octombrie 2013), mulţumindu-i pentru că se afla la Cinematograful Scala, când, nu-i aşa, sunt o mulţime de lucruri pe care le poţi face într-o marţi seară în Bucureşti.

De la primele punchline-uri legate de dată, locaţie, ţară şi limbă până la rutina de stand-up pe care mulţi dintre cei aflaţi în sală o cunoşteau într-o formă sau alta din online, spectacolul a fost deştept şi reconfortant, amuzant şi recompensator prin ironia autentică.

Dar înainte de intrarea pe scenă a lui Dylan Moran, Costel, actorul de stand-up român (dacă numele nu clarifica destul acest aspect) a dezmorţit feţele celor aflaţi în public cu un număr care îşi poate găsi cu uşurinţă locul într-un one-man show. Comedia lui este ancorată în cotidian, ceea ce a făcut ca râsetele să fie sincere şi puternice, mulţi regăsindu-ne în situaţiile descrise, precum locurile de parcare şi aurolacii, tipurile de sforăit care nu te lasă să dormi sau punga cu chiloţi a iubitei, un fel de instrument de tortură atunci când te trezeşte dimineaţa şi tu vrei să dormi când ea pleacă la muncă.

Dylan Moran: Voi înţelegeţi ce spun?

Domnul Dylan Moran, aşa cum l-a introdus Costel, a urcat pe scenă cu renumitul său pahar de vin şi s-a simţit bine, poate şi datorită publicului deschis sau poate doar din propria natură. A găsit din primele momente ceva în comun cu publicul „Limba voastră are multe influenţe, ştiţi un pic de franceză, un pic de italiană – slavă ştiţi? Nu? Deci avem asta în comun”.

Într-un interviu acordat pentru Splitsider.com, Dylan Moran spunea că pentru el experienţa turneelor în Europa de Est a însemnat o oportunitate de cunoaştere – el nu merge doar să spună ceva oamenilor, se duce să afle, de asemenea. Dacă pentru occidentali această zonă este încă învăluită în mister, comedia l-a făcut să ştie mai multe sau să îşi dea seama cât de puţine ştie.

A aflat despre câinii comunitari, despre Cioran (unul dintre autorii lui preferaţi), despre chelia lui Băsescu care se asemănă izbitor cu tunsoarea irlandezilor de când era el mic (până şi copiii arătau aşa!), despre cât de bine ştim engleza (după câteva poante bine primite: „Voi înţelegeţi ce spun?”) şi despre ospitalitatea românească.

Un gest care l-a amuzat şi ne-a amuzat teribil a fost jumătatea de ciocolată pe care Dylan a primit-o din public. Dacă într-un spectacol renumit din trecut a primit o felie de tort, jumătatea de ciocolată de la supermarket i-a dat ocazia să se amuze pe seama locului unde se află (unde nu sunt bani), dar şi să fie autoironic „Wow, you really showed me where I stand” („Wow, mi-aţi arătat unde mi-e locul”).

Despre familie, copii, politică şi tinerii din ziua de azi, cu Dylan Moran

Dacă unii afirmă că tipul de comedie predominant pe care îl practică este cel existenţialist, după spectacolul de marţi seară se poate spune că îl depăşeşte prin temele atât de diverse, cu care nu ai cum să te plictiseşti: politică, istorie, modă, orientare sexuală, religie şi ştiinţă, clase sociale, familie, ecologie şi literatură. Un moment cu râsete răsunătoare a fost atunci când a încercat să convingă publicul că ar putea scrie la fel de bine un bestseller sexual precum Fifty Shades of Grey. „Lectura” a ironizat absurditatea situaţiilor din carte şi putem spune fără dubii că varianta comicului este mai savuroasă.

Până şi felul în care actorul şi-a anunţat plecarea a fost amuzant, împărtăşind cu publicul un mic secret: din cauza felului în care este dispusă ieşirea din sală preferă să mai spună un număr ad-hoc decât să facă tot drumul până acolo şi să revină după aplauzele publicului. Ceea ce a şi făcut.

Spectacolul de stand-up comedy oferit de Dylan Moran şi organizat de Livehouse Comedy a fost o adevărată plăcere pentru minte şi nu putem decât să sperăm la cât mai multe reprezentaţii de acest tip la noi în ţară – public pentru ele este.