Pentru faima pe care artistul britanic Elvis Costello şi-a consolidat-o de-a lungul anilor (34 de ani de muzică şi 33 de albume), publicul român a fost prea restrâns în seara de 3 noiembrie 2011. Sosit pentru prima dată în România, în cadrul turneului „All These Strangers Tour„, cântăreţul New Wave probabil că a nimerit, într-adevăr, peste destui străini, dar care o dată ce i-au ascultat muzica i-au devenit prieteni prin aplauze şi participare. 

Cele mai cunoscute piese, care fac parte din registre diferite, „Pump It Up” (rockabilly), „She” (balada rock), „Alison” (pop-rock) au ajuns pe scena Sălii Palatului. În public s-au aflat şi cunoscători venetici, printre care celebrul actor Kevin Costner, Mare Winningham şi Ronan Vibert, iar dintre români, membrii trupei Taxi, Horia Brenciu şi Beti Barbera.

Rock and roll, aşa cum suna în 1921

Pe durata întregului concert, Costello a distrat publicul prin umorul tipic, înţepător, cu ironii ca „Bucureşti, ce mă bucur să fiu din nou aici” sau autoironii „În seara aceasta vă prezint invitatul meu special, sunt eu!„. Atmosfera a fost una destinsă, chiar intimă în unele momente. Sala părea să se restrângă după vocea pătrunzătoare a muzicianului, ca atunci când acesta a renunţat la microfon, apropiindu-se de marginea scenei şi şoptind pe ritmurile rock and roll ale melodiei „A Slow Drag With Josephine” (albumul „National Ransom”, 2010).

Artistul a oferit prin aceasta o bucăţică de istorie, „rock and roll, aşa cum suna el în 1921, înainte să vă naşteţi voi„. Deşi singur pe scenă, înconjurat doar de instrumentele muzicale pe care le-a luat la rând (4 chitare semi-acustice marca Gibson, clape şi chiar portavoce), Elvis Costello şi-a ţinut publicul în mâini prin repertoriul eclectic (rock, rockabilly, blues, post-punk, pop), expresivitate şi, în momentele de destindere, umor şi anecdote.

Varietate în unicitatea stilului Elvis Costello

Spectacolul a început cu clasica piesă rockabilly „Red Shoes” (primul album, „My Aim is True”, 1977), ritmuri ce s-au regăsit şi în piese ca „Veronica„, „Don’t Bother Me„, „Radio Sweetheart” (prima piesă înregistrată, 1976) sau „Pump It Up„, melodie cerută ca bis, cu care s-a încheiat concertul. De asemenea, Sala Palatului s-a dovedit a fi prielnică unor blues-uri sau balade rock ca „Almost blue„, „Either Side Of The Same Town„, faimoasa „She„, „Shipbuilding„, oferind posibilitatea de a te bucura de versurile criptice, ca o ghicitoare, ale artistului. Acesta a oferit o demonstraţie complexă a multitudinii de stiluri abordate şi a temelor diverse, de dragoste, sociale, mai „supărate”, mai sensibile sau întunecate.

În timp ce cânta, o nouă chitară era acordată în culise, aşteptându-şi momentul de glorie. Fiecare piesă se termina cu o remarcă, o completare, o glumă, astfel încât artistul şi-a apropiat publicul şi prin personalitate, nu doar prin muzică. S-a creat în modul acesta un cadru familiar, potrivit pentru cei aproximativ 2.000 de oameni prezenţi. Atunci când acompaniamentul muzical era oferit de un negativ, Costello nu a ratat ocazia să arate publicului care sunt notele pentru care e răspunzător şi care nu, ridicând sugestiv mâinile de pe chitară, ca publicul să ştie pentru ce aplaudă.

Recitalul a oferit imaginea consacrată a lui Elvis Costello, la costum cu pălărie, cu ochelarii-semnătură, dar şi cu pantofii sclipitori, de show-man. Astfel, apariţia lui părea să spună că spectacolul oferit publicului este o combinaţie de muzică profundă şi divertisment.

Galerie foto Elvis Costello

Vezi galeria foto a evenimentului!

Foto: Florin Cruicu

Citeşte despre: , , ,