Vineri, 11 iunie, Eric Clapton împreună cu Steve Winwood au concertat pe scena stadionului „Iolanda Balaş Soter” din Bucureşti.

Cele două legende ale muzicii internaţionale au fost primite de public cu aplauze puternice. Fără niciun fel de introducere, cei doi artiști au început să cânte „Had to cry today”, iar miile de feţe adunate erau zâmbitoare, extrem de încântate de faptul că Eric Clapton și Steve Winwood stăteau la doar câţiva metri distanţă.

Eric Clapton a avut o ținută lejeră, a purtat pantaloni scurți şi un simplu tricou. A avut alături de el tot timpul pe scenă chitara sa electrică bleu și a interpretat alături de Steve Winwood aproape 20 de melodii. Publicul s-a simţit în largul lui, fiecare spectator a făcut ce a simţit: ori a dansat la marginea scaunelor, ori a bătut ritmul cu piciorul, ori a aplaudat, ori a fotografiat. Cert este că entuziasmul de la început s-a stins pe parcurs pentru că melodiile nu erau dintre cele cunoscute, la care spectatorii să participe cu vocile.

Au fost mai mult cover-uri. Steve și Eric au interpretat melodiile: „After Midnight” (cover după J.J. Calle), „Presence of the Lord” (cover după Blind Faith), „The Shape I’m In” (cover după Traffic), „Gloria On My Mind” (cover după Hoagy Carmichael and His Orchestra), „Dear Mr. Fantasy” (cover după Traffic), „Layla”, „Cocaine”.

În momentul în care acordurile melodiei „Layla” au fost recunoscute, publicul a început să cânte în şoaptă. Probabil interpretarea impresionantă a lui Clapton la chitara clasică a făcut ca murmurul sa înceteze şi nu lipsa încurajărilor din partea interpretului, care, din păcate, nu a comunicat cu publicul altfel decât prin muzică pe tot parcursul concertului. Singurele cuvinte pronunţate de Clapton au fost „Thank you!”, care s-au auzit doar de câteva ori.

„Cocaine” a fost melodia pe care publicul a prins puţin curaj să strige, să cânte, să se ridice în picioare. Imediat după aceasta, muzica s-a oprit, dar luminile de pe scenă au rămas aprinse, lăsând semn că urmează bis-ul. Spectatorii au continuat să aplaude, aşteptând ca Eric Clapton şi Steve Winwood să revină pe scenă. S-au intors, au interpretat ultima melodie a spectacolului, iar apoi au dispărut discret. Nimic în plus, doar acest final simplu, ca un mic bonus.

A fost un concert rece, dar care a putut să satisfacă publicului curiozitatea de a vedea doi mari artiști live, în special pe Eric Clapton şi de a-i auzi acordurile celebre şi interpretarea de excepţie. Am putea spune că a fost un concert ca într-un studio de înregistrări: lejer şi atât.

Autor: Gilda-Elena Comârzan

Credite foto: Petru Groza

Citeşte despre: , , , ,