RECENZIE: Fire of Anatolia şi dansuri incendiare pe scena Sălii Palatului (POZE)

Dansul e o artă şi cei 50 de dansatori de la Fire of Anatolia ne-au demonstrat acest lucru într-un show cum rareori avem ocazia să vedem. În ziua de Moş Nicolae, pe 6 decembrie 2013, Fire of Anatolia au fascinat publicul prezent la Sala Palatului prin melanjul deosebit dintre civilizaţie, istorie şi cultură.

Un spectacol cu adevărat sclipitor, cu un sincron perfect şi cu o poveste pe măsură, centrată pe motivul focului, element esenţial al vieţii şi prosperităţii, dar şi element important în relaţia zeilor cu oamenii. Dansatorii coordonaţi de Mustafa Erdogan ne-au vrăjit cu mişcările şi dansurile insiprate din mitologia Anatoliei, iar noi am devenit martorii unui ritual în care binele şi răul îşi dispută supremaţia, dar care se încheie cu victoria păcii şi a frumuseţii.

Povestea focului narată în mişcări de dans

Focul, simbol de energie, putere şi nemurire, stă la baza tuturor ritualurilor religioase ale vechilor civilizaţii şi încă joacă un rol primordial în ceremoniile religioase ale zoroastrienilor, cult din care se inspiră foarte mult dansatorii de la Fire of Anatolia. Spectacolul este alcătuit din două acte, ambele explorând momentele semnificative din istoria acestui pământ sacru reprezentat de regiunea Anatoliei. Însă, dansul nu este doar expresie a focului, ci înglobează aspecte legate de opoziţiile libertate şi sclavie, bine şi rău, lumină şi întuneric, dragoste şi ură. Astfel, spectacolul e mai mult decât simplu dans, este povestea naşterii sufletului omului reflectată prin dans.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la eveniment!

În primul act ni se vorbeşte despre focul sfânt din nemuritorul munte Nemrut, ale cărui culmi ajungeau până aproape de Rai şi despre cum, mai înainte de toate, întreaga creaţie anatoliană a fost binecuvantată în foc. În acelaşi timp se conturează şi confruntarea dintre bine şi rău, şi anume dintre Prometeul anatolian care le aduce oamenilor focul şi zeul Ahura Mazda care se răzbună pe oameni, trimiţând-o pe Pandora împreună cu tot răul existent. Acum pământurile Anatoliei sunt învăluite în întuneric, fiind guvernate de forţele răului. Prometeu este capturat şi înlănţuit, iar Ahura Mazda va hrăni vulturii cu ficatul acestuia. Bineînţeles că forţele binelui, reprezentate de dansatori îmbrăcaţi în alb, vin să-l elibereze pe Prometeu, cel care a scos omenirea din întuneric. Se dezlănţuie un război pe viaţă şi pe moarte, însă zeul Ahura Mazda nu acceptă o înfrângere, astfel că adună toate forţele răului, de data aceasta întruchipate de dansatori îmbrăcaţi în negru, pentru a ieşi victorios.

Dansurile „Ceremonia Focului”, „Râuri de Foc”, „Dansuri de Foc”, „Copacul Vieţii” sunt inspirate de dansurile turcilor şamani din Asia Centrală, de dansurile zoroastrienilor şi kurzilor Yezidi, şi nu în ultimul rând de dansurile din zona de sud-est a Turciei. „Pandora”, „Armata Întunericului”, „Vulturii”, „Eliberarea”, „Dansul Renaşterii lui Prometeu”, „Triunghiul Dragostei”, „Zilele Luminii”, „Dansuri de Război – Victoria Întunericului” sau „Oriental” sunt inspirate de dansurile din estul Anatoliei, din zona Mării Egee şi Mediteraneene.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la eveniment!

În actul al doilea ni se prezintă un tărâm al Anatoliei sleit de viaţă, rănit de luptele intense dintre bine şi rău, care se încheie cu victorii atât de o parte, cât şi de cealaltă. Moartea este o înfrângere dură, bocetele răsună până în înaltul cerurilor, dar speranţa nu moare niciodată, ivindu-se mereu ca o flacără purtată de vântul mistic. Speranţa se concretizează într-un Prometeu modern, care renaşte şi creează totul. Forţele Luminii învăluie pământul Anatoliei, ieşind victorioase. Încep să răsune tobele, binele şi răul luptând cu înverşunare până la ultimul om. Într-un final, femeile sunt cele care dau mâna în semn de pace, urmate de bărbaţi, aceştia renunţând la ostilităţi pentru totdeauna, făcând loc unei noi ere în care domnesc dragostea, toleranţa şi veselia, toate exprimate prin dansurile explozive, pline de culoare. Dansurile din al doilea act sunt inspirate din zonele de est şi de vest ale Anatoliei, Istanbul şi de dansurile din zona Mării Negre.

O munca asiduă şi un rezultat fascinant

The Fire of Anatolia au intrat în Cartea Recordurilor pentru numărul de 241 de paşi executaţi pe minut, trupa fiind nominalizată şi pentru numărul impresionant de oameni care asistă la concertele lor, şi anume 400.000 la spectacolul susţinut în 2003 la Eregli. Se poate spune că trupa reuşeşte de fiecare dată să atingă perfecţiunea prin sincronizarea şi precizia mişcărilor, prin sutele de costume originale şi prin jocurile de lumini.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la eveniment!

Poate că unii dintre voi se întreabă ce se ascunde în spatele acestor performanţe extraordinare. Ei bine, este vorba de nu mai puţin de 8 ore de pregătiri şi repetiţii zilnic, câteodată ajungându-se chiar la 16 ore. Însă, este cert faptul că atunci când pui pasiune în ceea ce faci, munca nu mai pare atât de istovitoare şi rezultatul este întotdeauna unul surprinzator.