RECENZIE: Gheorghe Zamfir, regele naiului, a sărbătorit 50 de ani de carieră la o gală aniversară fastuoasă pe scena Ateneului Român (POZE)

Seara de sâmbată, 31 mai 2014, a fost deosebită şi încărcată de semnificaţii pentru toţi cei care s-au hotărât să-i fie alături marelui maestru al naiului, Gheorghe Zamfir, şi invitaţilor săi speciali la gala aniversară „Zamfir – 50 de ani pe scenă” găzduită de Ateneul Român şi realizată cu sprijinul Guvernului României şi al Institutului Cultural Român.

Gala a reprezentat încununarea unei cariere de succes, o carieră marcată de pasiunea pentru nai, instrumentul ale cărui acorduri au purtat istoria şi suferinţa neamului românesc peste hotare.

Prieteni buni şi vechi ai lui Gheorghe Zamfir s-au reunit la Ateneul Român pentru a omagia o viaţă pusă în slujba naiului şi a poporului român, pe care maestrul nu a încetat niciodată să-l iubească. Am avut ocazia să vedem pe scenă nu mai puţin de 150 de artişti, mai mult de 40 de voci şi peste 60 de instrumentişti care l-au acompaniat pe acest ambasador desăvârşit al românilor, oferindu-ne clipe magice.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Orchestra Simfonică „Zamfir – 50 de ani”, creată special pentru acest eveniment şi aflată sub bagheta dirijorului Daniel Jinga, corul Accoustic, Dan Puric, Nicolae Licareţ, Grigore Leşe, Carmina Sârbu, Maria Jinga şi nu în ultimul rând Vlad Miriţă şi Liana Stanciu, prezentatorii galei aniversare, au fost numele importante care s-au aflat pe scenă.

În acelaşi timp, pe durata pauzelor am putut admira câteva dintre caricaturile renumitului Ştefan Popa’s, prezent deopotrivă la eveniment, şi o impresionantă colecţie de viniluri din cariera lui Gheorghe Zamfir. Iar pentru cei care nu au reuşit să ajungă la eveniment, avem o veste bună. Gala aniversară s-a filmat HD şi va fi difuzată pe TVR2.

Cuvânt înainte cu inegalabilul Dan Puric

Deşi afară norii încărcaţi de ploaie pluteau deasupra Bucureştiului, parcă predestinaţi să purifice atmosfera înainte de gala a cărei protagonist a fost Gheorghe Zamfir, am fost fericiţi să observăm oameni rafinaţi, pregătiţi să-l aştepte pe maestru aşa cum se cuvine. Încă de la intrare am ştiut că vom asista la un eveniment pus la cale în cele mai mici detalii, în încercarea de a slăvi virtuozitatea artistică a celui care a redeşteptat simţirea românească, purtând esenţa şi cântând statornicia acestui popor în toate cele patru zări. Cel care a avut onoarea să deschidă gala dedicată lui Gheorghe Zamfir a fost nimeni altul decât Dan Puric, care a reuşit să redea prin cuvintele şi pildele sale iubirea nemărginită a maestrului faţă de naiul său şi, implicit, faţă de neamul românesc.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Dan Puric a legat fenomenul Zamfir de mitologie şi ne-a vorbit despre dragoste, pasiune şi trăire adevărată raportându-se la zeităţile antice. Firesc de altfel! Nu poţi vorbi despre o zeitate a culturii, precum Gheorghe Zamfir, artistul etern legat de naiul său, decât proiectându-l alături de ceilalţi zei. Şi nu putem să nu devenim sensibili atunci când Puric spune cu tărie că „Zamfir este însăşi esenţa sufletului românesc inatacabil şi indestructibil, te înfioară şi te conectează cu trecutul şi istoria neamului”. Tot lui Dan Puric i-a revenit şi sarcina, mai puţin plăcută, de a ne da vestea că nu aveam să-l mai vedem pe Dumitru Fărcaş cântând pe scenă în acea seară, deoarece i s-a furat taragotul cu puţin timp înainte de începerea galei. Totuşi, Puric a reuşit, prin cuvintele blânde pe care le-a rostit, sa înlăture din sufletele noastre orice urmă de resentimente care ar fi putut umbri o seară minunată, confirmând proverbul „Vorba dulce, mult aduce”.

Prieteni de suflet şi piese animate cu puterea dumnezeiască a naiului

Aşa cum ni se promisese, pe durata întregii seri am avut în faţă artişti români extrem de valoroşi, recunoscuţi pe plan internaţional, care s-au unit spre a-l sărbători pe cel care a fost liantul viu dintre simţirea, cugetul şi credinţa neamului românesc care l-a hrănit cu dulceaţa plaiurilor sale. După Dan Puric, a venit rândul lui Nicolae Licareţ, „marele colorist al orgii” aşa cum a fost supranumit, să păşească pe scenă alături de Gheorghe Zamfir şi să ne încânte cu două cântece româneşti autentice, „Mociriţă cu trifoi” şi celebra „Doină de jale”, expresie pură a suferinţei fără pauză îndurate de acest popor român vitregit de soartă.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Apariţia lui Grigore Leşe, îmbrăcat în acelaşi port popular de care nu se poate despărţi nicicând, parcă a oprit timpul în loc. Ne-a cântat împreună cu corul Accoustic melodia „O moarte ce ţi-aş plăti”, cugetare despre viaţă şi moarte, dar nu înainte să ne citească din cartea sa, intitulată „Acum ştiu cine sunt”, un fragment în care slăveşte talentul şi genialitatea maestrului Zamfir.

Am avut deosebita plăcere să o ascultam interpretand „KV488 – part. 1 Alegro” a lui Mozart pe distinsa pianistă Carmina Sârbu, cea căreia i-au fost recunoscute sensibilitatea şi tehnica strălucitoare şi care a concertat în cele mai prestigioase săli din întreaga lume.

Mezzosoprana Maria Jinga ne-a încântat cu graţia ei şi cu vocea angelică, iar interpretarea piesei „Ave Maria” în compania lui Gheorghe Zamfir a născut atâtea emoţii, încât ar fi imposibil să le descriem în cuvinte. Mariei Jinga i s-a alăturat şi tenorul Vlad Miriţă şi au interpretat împreună „Non Ti Scordar Di Me” şi „The Prayer”, două piese care au smuls chiar lacrimi.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Un moment cu totul special a fost cel în care Eugen Sârbu, violinist de marcă al cărui nume stă alături de George Enescu în renumitul „Oxford Dictionary of Music”, a interpretat magistral la vioară „Introducere şi Rondo Capriccioso op. 28”, fermecându-ne cu tehnica sa desăvârşită. A primit aplauze furtunoase minute în şir şi ne-a vorbit deschis despre admiraţia faţă de Gheorghe Zamfir, dar şi despre alegerea de a se muta la Londra. Ne-a mărturisit că nu a încetat niciodată să-şi iubească ţara şi că tot ceea ce a realizat a făcut-o pentru patria sa, pentru a aduce numele României pe buzele tuturor atunci când cântă pe marile scene.

Seara s-a încheiat avându-l în prim-plan pe Gheorghe Zamfir, a cărui muzică a unit suflete timp de 50 de ani. Am ascultat spre final „Nessun Dorma”, „Brâul lui Dumitru Zamfira”, piesă culeasă şi orchestrată de marele maestru, „Et Maintenant” şi nu în ultimul rând „Ciocârlia”, capodoperă a folclorului românesc.

Patima unui popor cunoscută prin prisma muzicii lui Gheorghe Zamfir

Gheorghe Zamfir, cel care a înţeles cel mai bine suflarea şi simţirea neamului şi care a acumulat în muzica sa istoria milenară încărcată de suferinţe a poporului său, a ţinut să ne vorbească din inimă despre revelaţiile pe care le-a avut de-a lungul timpului în legatură cu ţara noastră. Şi-a exprimat regretul pentru faptul că suntem o ţară subjugată de oameni care nu cunosc spiritul românesc, care sunt complet străini de ceea ce înseamnă să îţi curgă prin vene sânge de român, şi care au totuşi putere de decizie cu privire la soarta ţării. Am înţeles că trebuie să găsim puterea să ieşim din cercul acesta vicios care ne înrobeşte cugetul şi să-i îndepărtăm pe cei care vor să ne ia ceea ce ne aparţine de sute şi mii de ani. Gheorghe Zamfir a vorbit şi despre credinţa lui că România e însăşi grădina Domnului şi că de pe aceste meleaguri nu ne poate alunga nimeni, sub deviza: „Pe aici nu se trece!”

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Maestrul a plecat acasă şi cu un premiu oferit din partea casei de discuri „Electrecord”, prima casă de discuri cu care a colaborat artistul, în semn de recunoştinţă şi de respect pentru ce a făcut pentru naţia noastră şi pentru promovarea folclorului autentic românesc.

Ne-am bucurat să-l vedem pe Gheorghe Zamfir pe scena Ateneului Român, un loc în care timp de foarte mulţi ani i s-a interzis să cânte. Astfel, Gheorghe Zamfir s-a întors să cânte acasă asemenea unui fiu rătăcitor, ca unul ce a fost izgonit fără consimţământul poporului pe care l-a iubit şi pe care îl iubeşte atât de mult. S-a întors să ne izbăvească cu puterea naiului său, să ne conştientizăm soarta de popor ales! Căci ce am fi fost noi românii fără naiul binecuvântat al lui Gheorghe Zamfir şi fără agerimea geniului său? Cu siguranţă un popor care nu şi-ar fi găsit pe deplin identitatea şi al cărui „destin hristic”, dacă ar fi să-l cităm pe Dan Puric ar fi rămas uitat în timp!