RECENZIE: Legendarul Goran Bregović a transformat Arenele Romane într-un ring de dans balcanic (FOTO)

Pe Goran Bregović, artistul legendar bosniac care reuşeşte să redea prin muzica lui întregul spirit balcanic, românii îl asociază fie cu figura lui Florin Salam, fie cu muzica de pe coloana sonoră a filmului lui Emil Kusturica, „Arizona Dream”.

Pe 30 septembrie 2016, Goran Bregović şi Wedding and Funeral Orchestra au concertat în aer liber la Arenele Romane din Bucureşti, în prezenţa a peste 2.500 de spectatori. The Zuralia Orchestra şi invitaţii au pregătit publicul pentru un show incendiar, plin de lumină, ritm alert şi muzică din Balcani. Spectacolul lui Bregović a făcut parte din cadrul Festivalului Intercultural „Baro Foro”, aflat la a doua ediţie.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Două ore de muzică balcanică

Alături de două artiste backing vocals, îmbrăcate în costume tradiţionale sârbeşti, şi şase instrumentişti, Goran Bregović şi-a făcut apariţia pe scenă la 21:00. Timp de două ore, cei prezenţi au ascultat melodii tradiţionale reorchestrate, cântece care aduceau cu doinele româneşti, cu ovaţii de nuntă sau bocete de înmormântare. De altfel, nu mai e un secret că legendarul artist a reuşit să arate că muzica nu are limite în spaţiu şi timp, că toată lumea îl înţelege, indiferent de limba vorbită, şi că fascinaţia marginalului se poate converti într-o formă de artă.

Începutul a fost unul plin de ritm, cum numai o piesă precum „Gas Gas” ar putea să-l asigure. A urmat „Omule, măi omule”, ca apoi „Maki Maki” să schimbe întreaga atmosferă, fiind o melodie lentă care aduce mai degrabă cu repetoriul lui Nikos Vertis decât cu un cântec de dragoste din Balcani.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Nu au lipsit nici doinele de jale, „Ederlezi” având intensitatea unui bocet funerar, în care pierderea e „ţipată” prin bătăi de tobe, acorduri puternice de trombon şi versuri scurte. Spectatorii au fost animaţi de „Mesečina”, „Jeremija” şi „Caje Sukarije”, melodii alerte, ritmate, pline de „zvâc” ţigănesc. Publicul a aplaudat şi a dansat, iar scaunele au ajuns doar obiecte de decor, căci nimeni nu a mai avut nevoie de ele.

Artileria grea, lăsată la urmă

„Artileria grea” a fost lăsată la final. Bregović a cântat arhicunoscutele „Bella Ciao” şi „Kalasjnikov” împreună cu publicul. Plecarea artistului şi a instrumentiştilor de pe scenă a generat multe cereri de bis şi o revenire în forţă.

Scene parcă desprinse din filmul „Şatra” au fost reînviate de Goran Bregović şi muzica lui. „E o mare bucurie să cânt la Bucureşti. Mulţumesc foarte mult!”, a transmis Bregović publicului într-o engleză balcanică, după care a cântat o doină sârbească care aducea cu o priceasnă, o cântare bisericească tărăgănată şi frumoasă.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

„Artileria” a fost piesa prin care legendarul Bregović şi-a luat la revedere de la fanii români, în jurul orei 23:00, o melodie puternică, animată de acorduri de trombon şi bătăi de tobe. Dar şi de instrumentiştii din taraf, care au încins o horă direct pe scenă. A fost singura melodie în care maestrul a stat în picioare.

La cei 66 de ani, Goran Bregović din 2016 nu mai este cel pe care românii l-au văzut de atâtea ori în anii trecuţi. Faptul că rapsodul Balcanilor, „Regele”, aşa cum îl numeşte presa străină, a stat pe toată durata concertului aşezat, cu o mandolină în braţe, a diminuat mult dinamica spectacolului. Nu mai e de mult un secret că până şi pe regi timpul îi fragilizează. Însă ceea ce rămâne neştirbit e talentul pur, dozat atât de puternic şi armonios în figura maestrului.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Dar să ne întoarcem puţin la curiozitatea privind portretul spectatorului de la concertele lui Bregović. Vin sau nu maneliştii la concertele artistului? De ce nu ar veni? Muzica lui Bregović e pentru oricine şi tocmai acest mixaj şi contopire a diversităţii într-un tot unitar o face unică, vibrantă.