Home » Recenzii » RECENZIE: Gregory Porter şi emoţia jazzului autentic, la Bucureşti (FOTO)
La un an de la primul său concert la Bucureşti, cântăreţul de jazz Gregory Porter a revenit la Sala Palatului, în seara de 22 aprilie 2018. Publicul s-a bucurat de vocea sa amplă, dar şi de instrumentiştii talentaţi care l-au acompaniat. Evenimentul a marcat promovarea celui mai recent album semnat de Gregory Porter, „Nat King Cole & Me”.
Seara a început cu o mică întârziere faţă de ora anunţată, dar atunci când s-a făcut simţită prezenţa caldă a cântăreţului, nimic nu a mai contat şi publicul a sorbit fiecare notă muzicală venită dinspre scenă.
Concertul a început natural, fără nicio introducere, cu melodia „Holding On”. Atmosfera a devenit rapid mai prietenoasă când, în unul dintre puţinele momente când a comunicat cu publicul, Gregory Porter le-a spus fanilor că se simte foarte bine în Bucureşti, la fel de bine ca în Harlem. Trecerea a fost perfectă pentru melodiile specifice Harlemului, şi anume „On My Way To Harlem”, „Take Me To The Alley” şi „Don’t Lose Your Steam”.
Urmăreşte mai multe poze în galeria foto de la concert!
Chiar dacă lipsa comunicării în cadrul concertelor este deseori criticată, întâlnirea cu Gregory Porter a fost de excepţie, dat fiind stilul extrem de personal şi cald. Astfel, fără prea multe cuvinte, artistul a reuşit să stabilească o legătură cu publicul prezent la concertul de la Sala Palatului.
În setlist s-au strecurat melodii şi de pe albumul „Liquid Spirit”, material lansat în anul 2013 şi care i-a adus lui Gregory Porter premiul Grammy pentru „Cel mai bun album vocal de Jazz”. După melodia „Hey Laura”, bassistul Jahmal Nichols a făcut o demonstraţie în ceea ce priveşte importanţa contrabasului în muzica jazz, moment care a fost folosit ca o scurtă trecere spre o reinterpretare a melodiei „Papa Was A Rolling Stone”. Momentul reinterpretărilor a continuat cu o scurtă improvizaţie la care s-a alăturat şi pianistul Chip Crawford şi bucăţi extrase din melodiile lui Bob Marley.
Urmăreşte mai multe poze în galeria foto de la concert!
Unul dintre cele mai emoţionante momente ale serii fost interpretarea melodiei „Wolfcry”, într-un cadru extrem de intim, în care pe scena slab luminată erau prezenți doar Gregory Porter şi pianistul Chip Crawford. Pentru a relua rapid atmosfera tipică Harlemului şi pasiunea jazzului, au urmat solo-uri extrem de energice de tobe şi orgă.
Profitând de energia publicului, Gregory Porter şi-a convins fanii să cânte cu el pe melodia „No Love Dying”, spunând, în glumă: „Nu trebuie să fiţi timizi. Ar trebui să vă plătesc eu pe voi”. După doar câteva acorduri din melodia „Liquid Spirit”, publicul s-a animat şi mai tare, râmânând în picioare până când formaţia a părăsit scena, pe melodia „Free”.
Dat fiind că unul din motivele revenirii artistului la Bucureşti era chiar promovarea celui mai nou album, „Nat King Cole & Me”, bisul a luat forma reinterpretării melodiei „When Love Was King”.
Urmăreşte mai multe poze în galeria foto de la concert!
Cu toate că evenimentul a părut că s-a terminat rapid, revenirea lui Gregory Porter la Sala Palatului a însemnat aproape 2 ore de muzică bună, artişti pasionaţi şi sentimentul că nu mai există nimic altceva în momentul respectiv, decât sunetele calde venite de pe scenă.
Opinia cititorilor noştri este importantă pentru noi, iConcert.ro încurajând publicarea comentariilor voastre. Pe site urmează să îşi găsească locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate într-un limbaj civilizat, fără atacuri la persoane / instituţii. Ne rezervăm dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum şi de a restricţiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.