RECENZIE: Joshua Redman Trio, o demonstraţie de libertate prin muzică, la Sala Radio din Bucureşti (FOTO)

Saxofonistul Joshua Redman, împreună cu Joe Sanders la contrabas şi toboşarul Gregory Hutchinson au oferit publicului prezent la Sala Radio din Bucureşti o seară de jazz experimental în care originalitatea şi surpriza au fost ingredientele principale. Seara de 24 martie 2016 a fost prielnică concertului de jazz, cu o vreme mohorâtă şi stropi de ploaie care au creat decorul prefect pentru notele schimbătoare şi neaşteptate ale trioului american.

Joshua Redman s-a aflat pentru prima dată la Bucureşti, în cadrul seriei de evenimente Jazz Night Out, după o perioadă de turnee susţinute în întreaga lume de-a lungul a 25 de ani.

Un saxofon care se joacă cu sentimentele tale

Diversitatea muzicală a întregului concert nu a lăsat publicul să se complacă într-o anumită stare, libertatea şi creativitatea ritmurilor au surprins nu numai la nivelul pieselor, dar şi mai expresiv, în cadrul aceleiaşi compoziţii, alternând de la căldură la rigoare, de la ordine la efuziune şi trăiri incontrolabile.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Spectacolul a început cu trei piese originale, renumele lui Joshua de compozitor concurând cu cel de interpret prin două calităţi care i-au adus faima şi râvnitul premiu Thelonious Monk: virtuozitatea şi originalitatea.

Alături de Joe Sanders, cunoscut pentru versatilitatea sa muzicală şi acel foc interior pe care îl insuflă basului, şi de Gregory Hutchinson, un toboşar cu spirit tânăr, liber şi jucăuş, s-a format chimia perfectă pentru un concert cu reacţii dintre cele mai spectaculoase.

Sanders a cântat pe durata întregului show cu pantofii aşezaţi tacticos lângă el, relaxat şi atât de natural, de parcă nu ar fi fost în faţa unui public. Hutchinson a încurajat celelate partituri cu o atitudine jovială, iar Joshua Redman şi-a jucat rolul de magician al notelor cu eleganţă şi măiestrie, într-o reprezentaţie încântătoare nu doar pentru urechi. Legătura puternică dintre saxofon şi interpret, dansul şi forţa prin care deveneau unul te făceau să crezi că sunt cuprinşi de o vrajă, iar văzul şi auzul lucrau împreună să îţi susţină impresia.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Printre primele trei piese s-a numărat şi compoziţia experimentală „Pimples and Dimples”, compusă de Joshua pentru cei doi copii ai săi, ocazie pentru artist să ne arate latura sa umană, în postura de tată, şi să facă câteva glumiţe cu publicul pe tema gropiţelor din obraji şi a viitoarelor coșuri de care nu vor scăpa nici copiii lui. Piesa a pornit cu un refren moale ca un început de poveste ca doar peste câteva secunde să îşi iuţească ritmul, şi, mai apoi, să se spargă în nenumărate direcţii, ca într-un joc de-a v-aţi ascunselea, pentru ca, la sfârşit, să îl regăsim din nou cu un sentiment de siguranţă.

Distracţia şi emoţia libertăţii

În partea a doua a spectacolului publicul a avut mai multe ocazii să se manifeste şi să se mişte, ritmurile au fost mai vioaie şi mai rapide, iar distracţia s-a răspândit de pe scenă în toată sala ca un râs molipsitor. E imposibil să nu participi la un astfel de fenomen, să nu fii recunoscător pentru muzică – de unde şi rafalele de aplauze, strigătele de încurajare sau admiraţie şi interjecţiile de uimire care veneau dintre rânduri.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Americanul în vârstă de 47 de ani şi-a jucat pe degete nu numai saxofonul, ci şi publicul şi l-a ţinut prins în vrajă cu solo-uri intense, concentrate de emoţie.

La final, aşa cum era de aşteptat, publicul a cerut mai mult, apaluzele strigau bis şi cei trei s-au mai distrat cu o piesă, la fel de lejer şi de surprinzător ca o joacă de copii pentru oameni mari.