Home » Recenzii » RECENZIE: Metal All Stars – un show grandios cu greii metal-ului (POZE)
Când pe scena unui concert se află nume precum Zakk Wylde (Black Label Society, ex-Ozzy Osbourne), Max Cavalera (Sepultura, Soulfly), Joey Belladona (Anthrax), Udo Dirkschneider (UDO, Accept), Rob Blasko Nicholson (Ozzy Osbourne), Brian Fair (Shadows Fall), Ross the Boss (Manowar), Jon Donais (Anthrax), Jasin Todd (ex-Shinedown), Matt Bachand (Shadows Fall), Aaron Rossi (Ministry, Pong), Jesse Billson (Heaven Below), Rhino (Manowar), Kobra Paige (Kobra and the Lotus), un împătimit al rock-ului ar putea crede că visează, însă ceea ce am văzut a fost mai degrabă un vis devenit realitate.
Deşi iniţial oamenii au fost mai mult decât sceptici la aflarea veştii că legendele rock-ului mondial vin la Bucureşti pe 24 martie 2014, iată că incendiarul show Metal All Stars a ajuns într-un final şi în ţara noastră, ce-i drept, cu câteva absenţe importante.
Astfel, după ce toate site-urile anunţau cu o zi înainte de concert că Phil Anselmo, Nick Menza şi Cronos nu vor mai putea onora publicul cu prezenţa lor în turneu, destul de mulţi oameni au fost dezamăgiţi şi s-au gândit că show-ul va pierde mult din consistenţă şi va fi substanţial mai slab. Însă, din fericire, ne-am putut convinge de faptul că Metal All Stars de la Romexpo a fost cu adevarat reuşit, întreaga acţiune de pe scenă fiind fără cusur.
Unui asemenea eveniment i se cuvenea, desigur, şi un concert de deschidere pe măsură. Astfel, prestaţia arhicunoscuţilor artişti a fost precedată de trupa Death Dealer, care ne-a oferit un metal clasic, cu influenţe thrash. Trupa adoptă stilul muzical al celor de la Judas Priest, iar noi am putut asculta live câteva piese de pe albumul lor de debut, intitulat „War Master”.
Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!
Ross „The Boss” Friedman, fondatorul trupei, a împărţit scena cu colegii săi: Sean Peck (Cage), chitaristul Stu Marshall (producător şi chitarist pentru Udo Dirkschneider şi Steve Grimmett), basistul Mike Davis (Halford, Lizzy Borden) şi toboşarul Kenny „Rhino” Earl (Manowar).
Nu trebuie să uităm să menţionăm şi faptul că Sean Peck a mai avut un rol important în desfăşurarea show-ului, prezentând momentele spectacolului şi făcând intrarea fiecărui artist. Deşi aparent publicul a fost relativ nepăsător în timpul reprezentaţiei celor de la Death Dealer, am putut vedea şi rockeri pe care sound-ul trupei părea să-i fi cucerit definitiv.
După ce Death Dealer s-a retras în backstage, a urmat o scurtă pauză, iar apoi, legendele rock-ului au urcat rând pe rând pe scenă, hipnotizându-ne cu cele mai bune piese din istoria metal-ului. Fiecare artist a cântat câte trei melodii, doar Zakk Wylde a cântat patru, iar spre final fiecare a urcat din nou pe scenă pentru a mai interpreta încă o piesă.
Deşi eram conştienţi că aşa a fost conceput acest eveniment, totuşi ne-am fi dorit ca fiecare artist să petreacă mai mult timp pe scenă şi să cânte mai multe piese. Am avut cumva senzaţia că e un maraton, din cauza ritmului alert în care s-a desfăşurat întregul concert. În orice caz, ne-am mulţumit chiar şi cu ce ni s-a oferit, deloc puţin dacă ne gândim la faptul că nimeni nu credea în probabilitatea ca acest show să aibă loc.
Kobra Paige a fost prima care a urcat pe scenă şi cea care a încântat publicul atât cu abilităţile ei vocale, cât mai ales cu fizicul ei. Extrem de provocatoare, suntem siguri că a cucerit multe inimi ale reprezentanţilor de sex masculin cu vestimentaţia aleasă pentru acest show. Ca o adevărată „metal queen”, a debordat de energie şi a demonstrat că şi fetele pot avea succes în industria heavy metal. Ea a interpretat „Kings of Metal”, „Fear Of The Dark”, la care a ţinut să precizeze faptul că piesa se potriveşte ca o mănuşă României, fiind ţara vampirilor, şi „Fifty Shades Of Evil”.
Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!
După prestaţia senzaţionalei Kobra Paige, a venit rândul lui Brian Fair să ne arate ce poate. În primul rând, ne-a impresionat cu dread-urile sale uriaşe, care păreau nişte tentacule ce se mişcau haotic. Cred că majoritatea celor prezenţi au fost mai atenţi la acest joc al dread-urilor, decât la prestaţia muzicală a artistului.
Totuşi, trebuie să recunoaştem că, o dată cu show-ul lui, au început şi circle-pit-urile, şi deci adevărata exaltare. A cerut insistent ca publicul să facă un circle-pit uriaş, însă a avut parte mai degrabă de câteva mai mici. A fost bine şi aşa, privit de sus se vedea excelent. Piesele interpretate de Brian Fair au fost „Light That Blinds”, „What Drives” şi „Thoughts”.
Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!
Lui Brian Fair i-a urmat Udo, care, în ciuda vârstei, ne-a arătat că va avea mereu metal-ul în sânge. Timbrul său răguşit parcă dezlănţuia tenebrele şi acest lucru a oferit un farmec aparte, antrenând destul de mult publicul. A cântat „Animal House”, „Ball To The Wall” şi le-a dedicat „Metal Heart” tuturor celor îndrăgostiţi de metal.
Max Cavalera, primit cu ropote de aplauze, a trezit nostalgia perioadei în care a făcut parte din trupa Sepultura şi a interpretat „Refuse/Resist” cu aşa de multă forţă încât toţi cei prezenţi au început să cânte alături de el. A mai cântat apoi „Back To The Primitive” şi „Eye For An Eye”, piese care i-au încins pe fani, iar la final a răsunat un „Ole, Ole, Soulfly, Soulfy”, care, deşi dubios la început având în vedere că românii strigă astfel la meciurile de fotbal, a prins repede la public. Aşadar, nimic de reproşat, un moment de metal impecabil.
Joey Belladona, la fel de energic cum îl ştim, a invadat la propriu scena, s-a mişcat extrem de mult, a empatizat cu publicul şi ne-a readus thrash-ul în inimi. Pe acest sound thrash care nu poate lăsa rece pe nimeni, a insistat ca toată lumea să ridice mâinile sus şi ne-a spus în română „Mâinile în aer, România!”, smulgând alte ropote de aplauze. „TNT” a fost de departe cea mai aclamată piesă, dând naştere unei agitaţii incredibile. Lângă „TNT”, în interpretarea artistului şi-au mai făcut loc „Madhouse” şi „Medussa”.
Cel care a încheiat valul de artişti metal a fost incredibilul Zakk Wylde, care ne-a fascinat cu solo-urile de chitară, solo-uri care au făcut deja istorie în industria muzicala. Mişcările cu chitara ne-au arătat pasiunea şi dedicarea pe care le-a închinat întreaga viaţă acestui instrument.
Cu toţii am intrat parcă într-un soi de transă pe măsură ce Zakk atingea chitara ca nimeni altul. Şi pentru ca totul să devină şi mai interesant, chitaristul a apelat şi la o serie de artificii la chitară, care ne-au arătat încă o dată cât de bine stăpâneşte acest instrument. Astfel, artistul a cântat la chitară cu dintii, o tehnică care ne-a amintit de legendarul chitarist Jimi Hendrix. Am simţit un gol imens când Zakk a părăsit scena, dar show-ul încă nu se terminase.
Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!
A urmat all star jam-ul pe care îl anunţaseră organizatorii, însă nu a fost chiar ceea ce ne-am imaginat. Dacă ne închipuiam că toţi artiştii vor urca pe scenă şi vor cânta împreună, nu a fost deloc aşa. Artiştii au revenit pe scenă, într-adevăr, însă fiecare dintre ei a mai cântat o piesă. La final, au urcat toţi pe scenă, dar numai pentru a se înclina în faţa publicului şi pentru a face o poză de grup.
În ciuda faptului că unele lucruri nu s-au petrecut aşa cum ne aşteptam, nu regretăm nimic şi le suntem recunoscători celor de la Phoenix Entertainment, organizatorii care au adus show-ul Metal All Stars în România, că ne-au oferit şansa de a-i vedea live pe toţi aceşti mari artişti. Totodată, am remarcat oameni de toate vârstele, oameni de calitate, care ştiu să se bucure de muzica bună, lucru care nu poate decât să ne facă plăcere.
Opinia cititorilor noştri este importantă pentru noi, iConcert.ro încurajând publicarea comentariilor voastre. Pe site urmează să îşi găsească locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate într-un limbaj civilizat, fără atacuri la persoane / instituţii. Ne rezervăm dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum şi de a restricţiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.