Aflat în turneul de promovare a noului său album, “Ark”, jumatatea masculină a trupei Dead Can Dance a ajuns luni seară la Sala Palatului din Bucureşti.

Concertul a început cu o întârziere de aproape trei sferturi de oră, lasând timp şi celor mai puţin punctuali să ajungă în sală. În sfârşit, după ce toţi cei din public şi-au ocupat locurile, pe scenă şi-a făcut apariţia enigmaticul Brendan Perry.

„Calatoria” muzicală a început fără alte prezentări cu “The Arcane”, iar după ce ne-a salutat în română cu „Buna seara!”, Brendan Perry a continuat cu “Love on the Vine” şi “The Carnival is Over”. Fiecare piesă a fost urmată de o scurtă pauză, timp în care Brendan Perry spunea câte un „Merci” sau chiar „Multumesc”, îşi mai acorda chitara, lăsa să se audă câteva acorduri dintr-o cu totul altă melodie decât cea care urma şi de-abia apoi reîncepea să cânte.

Publicul, nu prea numeros, părea că-şi ţine respiraţia, fiind numai ochi şi urechi, aplaudând cu entuziasm dupa fiecare melodie şi reintrând într-o semi-transă de fiecare dată când de pe scena se faceau auzite ritmuri cunoscute.
Odata cu primele acorduri din “Medusa”, volumul a crescut simţitor, ritmul a alungat orice urma de apatie, iar jocul de lumini a întregit atmosfera. Aplauzele prelungite de apreciere au fost urmate de “Eros”, iar înainte de “Utopia”, Brendan Perry i-a prezentat pe cei care şi-au adus contribuţia în acest turneu: Steve Jones (chitară, clape), Laurence O’Keefe (bass), Jules Maxwell (clape) şi Jez Wiles (percuţie).

Artiştii au părăsit zâmbind scena lăsându-şi instrumentele pe poziţie, un motiv în plus pentru ca publicul să înceapă să plaude frenetic în încercarea de a-i aduce înapoi pentru un bis. Nu s-au lăsat aşteptaţi prea mult şi au revenit pe scenă pentru “Voyage of Bran” şi “Spirit”, apoi au plecat repede în culise.

Cred că s-a terminat… Nu, nu s-a terminat! Aplauzele şi strigătele din sală spun altceva. Aşa că, de-abia dupa ce Brendan Perry, Jules Maxwell şi Jez Wiles ne-au mai cântat “Severance”, au intrat din nou toţi artiştii pe scenă pentru a-şi lua la revedere, înclinându-se în faţa publicului, aplaudând alături de el, zâmbind şi mulţumind pentru primire.

A fost o seară magică, în care o sală pe jumatate plină a avut ocazia să asculte melodii din perioada „Dead Can Dance”, cît şi melodii de pe noul album „Ark”. Timp de mai bine de o oră şi jumatate, realitatea şi imaginaţia s-au contopit, fiind purtaţi şi ghidaţi de vocea caldă a lui Brendan Perry într-o încercare de a ne întelege mai bine pe noi ca persoane şi a ceea ce ne înconjoară. Din pacate, noul album nu este înca disponibil (urmează să apară la începutul lunii iunie după cum a declarat Brendan Perry), asa că ne-am desparţit cu promisiunea de revedere într-un viitor apropiat, încă având în minte starea de melancolie creativă marca Brendan Perry.

Iata si setlist-ul concertului:
01. The Arcane
02. Love on the Vine
03. The Carnival Is Over
04. The Golden Rule
05. A Passage in Time
06. Dream Letter (Tribut adus lui Tim Buckley”, 2000)
07. This Boy
08. You Never Loved This City (PIANO MAGIC: “Ovations”, 2009)
09. Wintersun
10. Medusa
11. Eros
12. Utopia

Bis 1:
13. Voyage of Bran
14. Spirit

Bis 2:
15. Severance

Vezi poze de la concert!

Articol şi foto: Manuela Cepoi

Citeşte despre: , ,