RECENZIE: O seară retro à la Postmodern Jukebox, în premieră la București (FOTO)

Toţi cei care s-au gândit la alte activităţi pentru a-şi petrece seara de duminică, 29 mai 2016 şi au ratat concertul susţinut în premieră de trupa Postmodern Jukebox la Sala Palatului din Bucureşti, ar avea nenumărate motive să regrete acest lucru. Poate părea exagerat, însă spectacolul, care a făcut parte din turneul european de promovare al trupei, a fost unul dintre cele mai savuroase şi excentrice pe care le-a găzduit Sala Palatului în ultima vreme.

Nimeni nu şi-ar fi închipuit acum câţiva ani ca un grup de prieteni şi muzicieni extrem de talentaţi, care păreau să se amuze realizând cover-uri după piese celebre într-o sufragerie din New York şi postând apoi clipurile pe Youtube, aveau să devină într-un timp foarte scurt un adevărat fenomen muzical internaţional. Acest succes răsunător nu e deloc întâmplător şi are la bază pasiunea pentru muzică a unor tineri artişti foarte talentaţi şi originali care vor să redea din nou sens şi semnificaţie industriei muzicale actuale.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Pentru artiştii care alcătuiesc trupa Postmodern Jukebox, înfiinţată de pianistul şi compozitorul Scott Bradlee, muzica nu pare să aibă secrete, aceştia reuşind să adapteze orice piesă, îndeosebi cele din zona pop şi pop-rock, la stilul muzical pretenţios al anilor ’20 – ’60. Dacă piesele unor cântăreți precum Justin Timberlake, Taylor Swift, Lady Gaga sau chiar Justin Bieber nu ţi-ar putea gâdila nicicând auzul, atunci e timpul să asculţi cover-urile în versiunea celor la Postmodern Jukebox şi cu siguranţă vei deveni un fan înrăit al trupei.

La Bucureşti, Postmodern Jukebox a fost întâmpinată de un public extrem de cald, lucru care a contribuit la succesul concertului de la Sala Palatului. Muzicienii şi-au propus să ne ducă înapoi în timp, mai precis în Epoca de Aur a muzicii, pe vremea când ritmurile de jazz şi swing se auzeau pretutindeni în barurile şi cafenelele boeme din Statele Unite. Tonul show-ului a fost dat de MC-ul trupei, carismaticul LaVance Colley, care a vorbit în numele tuturor colegilor săi, manifestându-şi recunoştinţa pentru primirea deosebită făcută de fanii de la Bucureşti.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Piesa care a deschis concertul a fost „Bye, Bye Bye” în interpretarea Cristinei Gatti, un omagiu adus anilor ’60 şi rock-ului surf, după cum însuşi Scott Bradlee a menţionat odată cu lansarea videoclipului piesei. A urmat piesa „Bad Romance” a lui Lady Gaga, transpusă pe ritmurile vintage din anii ’20 şi cântată de Sara Niemietz, acompaniată de senzaţionala dansatoare de step Sarah Reich. „Rude” a celor de la MAGIC! l-a adus în faţa publicului pe Von Smith, un artist cu o voce unică, perfectă pentru a evoca sound-ul anilor ’50, iar „Bad Blood” a lui Taylor Swift a fost reorchestrată în stilul Ellei Fitzgerald şi interpretată de Aubrey Logan, o altă voce care ne-a cucerit iremediabil.

De-a lungul celor mai bine de două ore de concert s-au mai succedat melodii precum „Burn”, „Hey Ya”, „Halo”, „Cry Me a River” şi chiar „My Heart Will Go On” şi „Sweet Child O’Mine”. Fiecare piesă a fost condimentată, desigur, cu acorduri de trombon, bas, tobe, saxofon şi pian şi de paşii de step halucinanţi ai dansatoarei Sarah Reich, întreaga sală fiind cuprinsă de atmosfera veritabilă a primei jumătăţi de secol XX.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Apogeul serii a fost marcat de piesa „Shake It Off”, când deja publicul nu s-a mai putut abţine să nu se ridice în picioare, să aplaude şi să danseze, astfel că spectacolul s-a încheiat în cea mai veselă şi optimistă notă cu putinţă. De altfel, după cum ne-au mărturisit cei de la Postmodern Jukebox, au fost atât de impresionaţi de frumuseţea oraşului şi de energia pozitivă a publicului încât au promis să se întoarcă în curând cu un nou concert.

Muzica pe care ne-o oferă Postmodern Jukebox este o oază de perfecţiune artistică într-o industrie muzicală care începe să piardă din esenţă, în care domină de cele mai multe ori un ritm plat şi care nu trezeşte niciun sentiment. Cover-urile realizate de aceşti talentaţi artişti aduc o rază de speranţă în contextal muzical actual, pentru că, de îndată ce le asculţi, înţelegi cam cum ar trebui să sune muzica de calitate, aşa că varianta originală a multor piese pe care aleg să le reorchestreze rămâne cumva în umbră.