Zilnice, săptămânale, (bi)lunare, semestriale, anuale, cam asta-i frecvenţa publicaţiilor tipărite, dacă ne referim la ziare. Extinzând această clasificare la sfera umană, l-am putea încadra pe Hruşcă în categoria „anual”. Figură adorată şi controversată deopotrivă, artistul maramureşean a urcat luni seara (15 decembrie 2014), cu zece zile înaintea Crăciunului, pe scena Sălii Palatului din Bucureşti.

Colinde tradiţionale de Crăciun” a fost spectacolul care a reunit la început de săptămână peste 4.000 de spectatori, un public de toate vârstele. Pentru a-şi surprinde auditoriul, artistul maramureşean, venit de la mii de kilometri distanţă, a avut o surpriză pentru cei prezenţi, avându-l ca invitat pe maestrul Florin Piersic.

Ştefan Hruscă în concert la Sala Palatului din Bucureşti - Foto: Daniel Robert Dinu / iConcert.to
Ştefan Hruscă în concert la Sala Palatului din Bucureşti – Foto: Daniel Robert Dinu / iConcert.to

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Spectacolul a debutat printr-un moment instrumental, în bătaie de tobe şi zăngănit de clopoţei, pe o scenă cufundată în lumină albăstruie. Colindătorul, îmbrăcat într-o ie albă, tradiţională, a urcat pe scenă alături de doi instrumentişti: percuţionistul Mario Florescu şi de Radu Rotaru, la orgă. Prima colindă a serii a fost „Hoi’la”. „Bună seara, Bucureşti! Bine aţi venit la întâlnirea cu cu colindul strămoşesc, mulţam fain de primire!”, le-a spus Hruşcă celor prezenţi. Pe un fundal floral, artistul a continuat cu „Flori de măr”, „Veniţi la Viflaim” şi „Ce-aţi văzut păstori?”.

Atunci când publicul îşi alege artistul

„Aş vrea să vă mulţumesc pentru că m-aţi ales pe mine pentru a vă colinda şi îmi cer iertare că nu am putut să fiu alături de voi anul trecut”, le-a spus cantautorul celor de faţă. „Când fost-a mic prun Iisus” a fost următorul colind ales de Hruşcă, după o mărtutrisire făcută publicului. Maramureşeanul a recunoscut că nu îi plac interviurile şi mesajele transmise celorlaţi prin intermediul televiziunii sau al ziarelor, preferând în locul lor dialogul nemediat cu cei veniţi să-l asculte. „Lucrurile pe care le am de spus, îmi place să vi le spun dumneavoastră, direct, celor care îmi sunteţi dragi. Mi s-a spus astăzi că sărbătoarea asta nu ar veni fără să vin eu să vă colind. Greşit! Crăciunul vine oricum, chiar şi să vină Hruşcă, e doar o obişnuinţă. Dar mă bucur că pot fi alături de voi”, a subliniat cantautorul.

După alte poveşti din copilăria petrecută la Ieud, artistul a continuat cu „Sfântă-i sara de Crăciun”, „Linu-i lin”, „Afară ninge liniştit”, „Florile dalbe”, „Zâurel de ziuă”, „Daliana-i fată dalbă”.

Ştefan Hruscă în concert la Sala Palatului din Bucureşti - Foto: Daniel Robert Dinu / iConcert.to
Ştefan Hruscă în concert la Sala Palatului din Bucureşti – Foto: Daniel Robert Dinu / iConcert.to

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Un moment emoţionant a fost interpretarea unui colind din Maramureş, învăţat de la mama lui, „Afară pe-nserate”, cântat împreună cu spectatorii. „Sunteţi cei care îmi daţi curajul să mă duc mai departe”, le-a spus Hruşcă celor prezenţi, printre alte poveşti despre înstrăinarea dureroasă de casă, drumurile de trei zile dus şi alte trei-întors făcute pentru a le cânta folk românilor din Australia şi Noua Zeelandă, comunicarea mediată printr-un ecran, una care mai degrabă îndepărtează decât apropie. „Dacă te uiţi acum oriunde, fiecare e cufundat într-un ecran. Parcă ne-am înstrăinat unul de altul şi nu-i bine defel! Acum toată lumea comunică prin mesaje şi nu faţă în faţă”, a punctat artistul, după ce a promis că va reveni în România nu peste un an, ci la primăvară, cu muzică folk, de astă-dată.

Maestrul Piersic a împărţit scena cu Hruşcă

După alte două colinde din zona Bihorului, au urmat binecunoscutele „Trei păstori se întâlniră”, „O, ce veste minunată”, „Cerul şi pământul” şi „Deschide uşa, creştine!”, precum şi unele mai puţin cunoscute, ca „Înaintea iestor curţi” şi „Cetiniţă, cetinioară”. De foarte multe ori în timp ce publicul cânta, Hruşcă putea fi văzut cu ochii închişi şi cu o bucurie pe chip, un zâmbet nedisimulat. De altfel, nu de puţine ori, cantautorul şi-a aplaudat auditoriul.

Ştefan Hruscă în concert la Sala Palatului din Bucureşti - Foto: Daniel Robert Dinu / iConcert.to
Ştefan Hruscă în concert la Sala Palatului din Bucureşti – Foto: Daniel Robert Dinu / iConcert.to

 

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

„Continuaţi ce au început bătrânii, mergeţi să colindaţi în seara de Crăciun. Vă rog să-l primiţi pe colindătorul Florin Piersic!”, a fost îndemnul adresat celor prezenţi, odată cu dezvăluirea invitatului-surpriză. Actorul a povestit celor prezenţi cum l-a întâlnit pe Hruşcă, pe când cel din urmă era „doar un puşti”, a rememorat atmosfera din Cenaclul lui Păunescu, şi nu a omis să le dezvăluie celor din sală că e o seară de sărbătoare, seara în care Hruşcă împlineşte 57 de ani.

După un „La mulţi ani!” cântat de 4.000 de oameni, Piersic a recitat două poezii: una din anii copilărie, pe care a învăţat-o la numai şase ani şi alta scrisă de Păunescu, „Repetabila povară”.

Ştefan Hruscă în concert la Sala Palatului din Bucureşti - Foto: Daniel Robert Dinu / iConcert.to
Ştefan Hruscă în concert la Sala Palatului din Bucureşti – Foto: Daniel Robert Dinu / iConcert.to

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

„Să vă dea Dumnezeu atâtea bucurii câte îmi doresc eu mie. Să fiţi sănătoşi, rugaţi-vă să mai treacă un an şi să prind şi eu 80, dacă nu mă pierdeţi până atunci, nu mă mai pierdeţi în veci!”, a încheiat Piersic, după care i-a lăsat scena doar lui Hruşcă pentru a interpreta melodia inspirată de versurile celui care a condus zeci de ani Cenaclul „Flacăra”. Spectacolul s-a încheiat cu „Soare luminos şi-un Crăciun frumos” şi „Zâurel de ziuă”, precum şi cu urările de bine adresate de Hruşcă publicului.

Ca un magician cu numere puţine, Hruşcă readuce cumva în amintirea fiecăruia, mai tânăr sau mai în vârstă, anii copilăriei, cu bucuria specifică lor, dată de lucruri mărunte: uimirea în faţa a orice, sentimentul de siguranţă şi de dragoste în sânul familiei, aşteptarea Moşului, mirosul de portocale şi cetină, dar şi versurile de colinde, care, spune el, „atunci când au fost făcute de ţăranul român, tot sufletu-i celui din urmă stă aşezate în ele”.