RECENZIE: Tarja Turunen şi-a promovat albumul „Colours in The Dark” printr-un nou concert incendiar la Sala Palatului (FOTO)

Anul trecut ne promitea că va reveni în România cu acelaşi entuziasm pentru a-şi promova ultimul album, „Colours in The Dark„, iar anul acesta, pe 4 noiembrie 2014, Tarja Turunen ne-a arătat că ştie să se ţină de cuvânt şi că nu-şi uită niciodată fanii, aceştia ocupând dintotdeauna un loc cu adevărat special în inima ei. De data aceasta nu am mai avut parte de ipostaza sobră a Tarjei de la concertul „Beauty and The Beat” din 2013 şi nici Mike Terrana nu şi-a mai făcut apariţia, după cum se anunţase iniţial.

Cu toate astea, într-o seară de marţi peste care ceaţa îţi pusese stăpânirea pe deplin, ne-am putut încălzi ascultând din nou vocea inedită a Tarjei şi dansând cu patos pe piesele ei de o intensitate vulcanică. A fost un concert tonic, plin de energie pozitivă, un concert care a risipit orice urmă de oboseală, tensiune sau frustrare, şi, drept să spun, parca nici nu i-am simţit lipsa lui Mike Terrana. Poate că unii ar mai fi gustat un pic din nonconformismul şi modul trăsnit în care celebrul toboşar îşi făcea simţită prezenţa în concerte, însă eu am uitat cu totul de asta, aşa de bine pus la punct a fost întregul show.

Debut de seară acustic cu trupa Crimson Blue

Când încă oamenii soseau la Sala Palatului şi îşi căutau nestingheriţi locurile, pe scenă se aflau deja cei de la Crimson Blue, o formaţie rusească de care probabil nu a auzit multă lume, dar care m-a impresionat plăcut, mai ales prin vocea lui Dani Hellstrom, solista trupei, o voce care se apropie într-o oarecare măsură de stilul metal simfonic pe care îl abordează Tarja Turunen. Poate că a fost chiar sursa ei de inspiraţie, cine ştie? Cert e că muzica lor te binedispune şi la un anumit punct începe chiar să ţi se pară amuzantă maniera cumva jucăuşă în care membrii trupei îşi prezintă piesele. Emoţiile au fost evidente în anumite momente, dar solista a reuşit să fie foarte simpatică prin uşoara timiditate, care însă nu a împiedicat-o să invite publicul să se manifeste mai mult pe parcursul evoluţiei lor pe scenă.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Deşi spectatorii mi-au părut destul de apatici – să fi fost oare căldura de la Sala Palatului care le-a amorţit niţel simţurile? – cei de la Crimson Blue mi-au lăsat o impresie bună, iar îmbinarea dintre notele înalte ale solistei şi cele grave ale celor doi chitarişti care au mai intervenit pe parcursul câtorva piese, mi s-a părut destul de reuşită.

Au cântat câteva melodii de pe albumul „Innocence” şi au încercat să smulgă aplauzele publicului mărturisind că după un drum lung, în care au schimbat mai multe mijloace de transport, aveau nevoie să simtă puţină căldură din partea oamenilor din sală. În orice caz, sarcina ingrată a trupelor din deschidere de a anima publicul a fost confirmată de nenumărate ori, şi sunt convinsă că şi cei de la Crimson Blue ştiau asta. Şi vorbim totuşi despre un concert în deschiderea unei artiste de talia Tarjei Turunen!

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Tarja Turunen şi cei cinci instrumentişti au încins spiritele la Sala Palatului

După pauza de mai bine de jumătate de oră care a urmat concertului celor de la Crimson Blue, Tarja a păşit pe scenă pe acordurile apocaliptice ale intro-ului piesei „In For The Kill”, iar fanii au sărit extaziaţi în picioare şi au primit-o pe artistă ca pe o adevărată regină. Era imposibil să nu observi transformarea radicală a publicului, astfel că, de la aplauzele rezervate de la începutul serii, fanii Tarjei au trecut brusc la ovaţii continue şi frenetice, au dansat tot timpul şi nu s-au dat în lături nici de la a face un headbanging ca la carte în faţa scenei. De altfel, mulţi spectatori au ales să-şi abandoneze locurile pe scaune pe durata concertului, preferând să vină cât mai aproape de scenă, alegându-se chiar cu nişte călduroase strângeri de mână din partea Tarjei.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

La o aşa primire, Tarja a fost vizibil copleşită de toată atenţia şi energia fantastică a fanilor, ne-a mărturisit cât de fericită este că a putut veni din nou să cânte pentru noi, să ne vadă şi să ne simtă, iar îndemnul ei hotărât – „Let’s rock together tonight!”- a fost urmat de public întocmai. Ne-a mai spus că şi-ar fi dorit mult să poată vorbi cu fanii în limba română, scuzându-se pentru faptul că are un vocabular extrem de sărac, dar le-a mulţumit pentru tot sprijinul, pasiunea şi dragostea pe care aceştia i-au arătat-o de-a lungul anilor, adăugând că de fiecare dată este o onoare să revină în România.

Seara a continuat cu piesele „500 Letters”, de pe albumul „Colours in The Dark” şi cu „Little Lies” şi „Falling Away”, de pe „What Lies Beneath”. Tarja le-a dedicat piesa „I Walk Alone” tuturor fanilor sai, continuând cu „Anteroom of Death”, la care instrumentiştii au acompaniat-o pe diferite voci. Însă momentul cu adevărat apoteotic a urmat imediat după, la piesa „Never Enough”. La jumătatea piesei, Tarja s-a retras discret în backstage, lăsându-le scena celor cinci instrumentişti, care ne-au molipsit cu entuziasmul lor şi care ne-au arătat cât de bine se pricep să acapareze atenţia publicului prin muzica lor pasionantă. Această confruntare a instrumentelor a fost „iscată” de Alex Scholpp (chitară), Christian Kretschmar (clape), Kevin Chown (chitară bass), Thomas Heinz (tobe), cel care se află la primul turneu alături de Tarja Turunen, înlocuindu-l pe Mike Terrana, şi, nu în ultimul rând, de Max Lija (violoncel), fostul membru Apocalyptica.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

După cele câteva minute în care delirul instrumental al celor cinci magnifici ne-a vrăjit şi ne-a umplut de adrenalină, Tarja a reapărut pe scenă, dar de această dată a preferat să nu rămână acolo, ci a coborât în sală, plimbându-se încet printre scaune, spre deliciul fanilor care nu mai conteneau să o admire. În acest timp a cântat un cover al piesei „Darkness”, a lui Peter Gabriel, după care a urmat o schimbare de registru muzical, de la alert la lent, iar Tarja ne-a invitat călduros într-o călătorie către lumea ei mistică, pe acordurile piesei „Mystic Voyage”, în timp ce sala se cufunda într-o mare de tonuri de albastru.

„Die Alive” şi „Deliverance”, o melodie foarte specială pentru Tarja, au readus ritmul pasionat şi exaltarea de care am avut parte aproape tot concertul. „Medusa”, o piesă îmbietoare, ale cărei versuri te duc cu gândul la tentaţie şi păcat, ar fi trebuit să încheie concertul, dar fanii nu au lăsat-o pe Tarja să îşi ia rămas bun aşa de repede. Aşa că artista a revenit la bis nu o dată, ci de două ori, şi tind să cred că ar mai stat şi la un al treilea bis, dacă nu ar fi fost la mijloc motive organizatorice.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

La primul bis a cântat piesa „Victim of Ritual”, care i-a pus în valoare calităţile extraordinare de soprană. A purtat o pelerină de piele neagră, care s-a potrivit ca o mănuşă stilului ei şi a accentuat şi mai mult aura de mister specifică celor mai multe compoziţii cântate de ea. Au mai urmat „I wish I had An Angel” şi „Until My Last Breath”, iar seara s-a încheiat cu „Over The Hills And Far Away”, prilej cu care artista a adunat pe scenă mai mulţi copii din sală, care au tot ţopăit pe lângă ea preţ de câteva minute.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Comparând acest concert cu cel de anul trecut, nu am putut să nu remarc faptul că acum am văzut o Tarja Turunen mult mai dezlănţuită, mai puternică, o imagine foarte apropiată de cea care a consacrat-o. Însă nu aş putea să spun care îmi place mai mult, cred că e genul de artistă capabilă să se muleze pe o multitudine de stări şi emoţii şi care te cucereşte iremediabil de la primele note. Aparent, i-a plăcut mult de noi, aşa că ne-a mai făcut încă o promisiune, şi anume că peste puţin timp se va întoarce aici, să cânte iarăşi pentru acest public pe care îl îndrăgeşte atât de mult.