Sute de spectatori au revenit la Sala Palatului în seara de 23 octombrie 2011 pentru a-i vedea şi asculta pe legendarii formaţiei Ten Years After. Britanicii sunt încă faimoşi pentru concertul pe care au avut ocazia să-l susţină în 1969 la legendarul  festival Woodstock. După 40 de ani şi mai multe schimbări de componenţă, Ten Years After încă reuşeşte să ridice publicul la dans.

În deschiderea britanicilor au cântat membrii formaţiei Riff.  Cu o carieră de 40 de ani, românii au avut se pare puţine emoţii, care s-au făcut simţite publicului. Cu toate acestea, Riff au obţinut aplauze de la spectatori pentru piese ca „Ochii tăi„,”Când sunt cu tine„, „Cai de lemn„, „Mr. Jimmy„. Spre final au interpretat un „colaj de piese rock comunist„, aşa cum l-a numit Florin Grigoraş, interpretând un mix de piese din anii ’80. Show-ul lor a luat sfârşit după aproximativ 45 de minute, cu piesele „Ploua la Woodstock” şi „Focul din privire„.

Ritm, energie şi emoţii armonizate cu instrumentele

După o scurtă pauză tehnică, timp în care instrumentele celor de la Ten Years After au fost acordate şi aranjate pe scenă, în sală s-a făcut întuneric. A fost momentul în care pe scenă şi-au făcut intrarea Leo Lyons – bass, Joe Gooch -voce şi chitară, Ric Lee – tobe şi Chick Churchill – orgă. Imediat cum acordurile primei piese au răsunat în Sala Palatului, scena s-a luminat, iar de aici au urmat aproape două ore de show.

Solistul Joe Gooch arăta publicului cum simte fiecare sunet de chitară pe care îl scoate în piesele sale. În acelaşi timp, Leo Lyons scotea un ritm energic din corzile bass-ului său, acompaniat de aplautele publicului. Printre piesele interepretate s-au numărat „I’m coming on„, „King of the blues„, „Angry words„.

Joe Gooch a mulţumit publicului în română pentru primirea făcută. Mulţi dintre cei prezenţi la Sala Palatului îi revedeau pe britanici pentru a doua oară, după concertul din 2010, susţinut în acelaşi loc. Leo Lyons a avut grijă să afle dacă publicul se simte bine ascultând muzica lor, mulţumind pentru aplauze. Show-ul a continuat cu piesele „Big black 45” şi „50 000 miles beneath my brain„. Iar dacă Lyons şi Gooch îşi arătaseră îndemânarea cu instrumentele lor, Ric Lee a smuls la rându-i ropote de aplauze cu momentul lui de solo, la tobe. După solo, Ric Lee a venit în faţa publicului ca să le mulţumească şi să-i prezinte pe membrii trupei.

Publicul  a părăsit scaunele pentru dans

Cu fiecare piesă care ducea spre finalul show-ului, publicul se ridica de pe scaune, pentru a dansa. Aproape de final, toată lumea prezentă în sală, era în picioare. „Love like a man„, „I’d love to change the world” au fost piesele care au făcut publicul să aclame şi să danseze. La final, mulţi dintre spectatori îşi părăsiseră locurile, pentru a veni în faţa scenei, mai aproape de artişti. „I can’t keep from crying„, „Me and my baby„,”Good morning little schoolgirl„, „I’m going home” – au făcut parte din piesele care au dus la finalul concertului.

După concert, Leo Lyons a stat de vorbă cu spectatorii şi a semnat autografe pentru cei care au dorit, în foaierul Sălii Palatului. Concertul din Bucureşti a fost primul din seria de concerte pe care Ten Years After le va suţine la Iaşi, Timişoara şi Cluj-Napoca. Turneul Ten Years After în România este organizat de Asociaţia Culturală Maria Domina şi Agenţia Vreau Bilet.

Află mai multe despre turneul Ten Years After! 

Galerie foto Ten Years After & Riff

Vezi întreaga galerie foto a evenimentului!

Citeşte despre: , , , , ,