RECENZIE: Spectacolul „Pelerini din ţara nimănui” cu Tudor Gheorghe la Bucureşti

Concertul „Pelerini din ţara nimănui” susţinut de Tudor Gheorghe la Bucureşti, în seara de 17 octombrie 2013, a umplut până la refuz Sala Palatului. Spectacolul, pe versurile poeţilor Grigore Vieru şi Mircea Micu, a fost o alinare pentru sufletele celor peste 4000 de spectatori prezenţi. Concertul a făcut parte dintr-un turneu naţional ce curpinde 30 de spectacole şi se va încheia cu un nou concert la Bucureşti, pe 3 decembrie 2013.

De la cântece vesele şi glume spuse într-un mod atât de iscusit încât ai crede că ai un actor pe scenă, până la melancolia anumitor versuri, joi seară ne-am transformat cu toţii în pelerini şi am explorat o mică parte din bijuteriile poeziei româneşti.

„În seara asta nu-i mai bag în seamă”

Deşi la începutul spectacolului, artistul Tudor Gheorghe a fost destul de tăcut, micile lui discursuri au reprezentat, fără dubii, cireaşa de pe tort. Spectacolul a început cu un artist care ne-a spus cu o sinceritate debordantă, declarând publicului că el „nu mai are chef” să aibă de-a face cu toate problemele lumii, cu tot ce-i urât în afara pereţilor Sălii Palatului, ci doar cu ce e pur şi curat: poezia.

Cu aceeaşi sinceritate, artistul a spus că spectacolul nu se vrea a fi ceva foarte serios, ci pur şi simplu prezentarea unor opere de artă în versuri, spunând că el îşi doreşte ca toată lumea să aibă parte de acestea, motiv pentru care el a cântat pentru toţi oamenii, „de la cel mai mare academician şi până la ultimul hipster”. Mai mult, Tudor Gheorghe şi-a rugat publicul ca o dată ajunşi acasă, după spectacol, să nu mai dea drumul la televizoare, ci să rămână cu sufletul curat, cum numai poezia îl face.

Imediat după acest moment de sinceritate deplină, cum îi stă în fire, artistul a avut şi un mic moment de umor, dirijorul Marius Hristescu spunându-i că „hipsterii ascultă… Two Door Gheorghe”.

Recital impecabil, plin de emoţie

Muzica s-a scurs într-un mod pe cât se poate de frumos, artistul alternând versurile lui Grigore Vieru şi Micea Micu astfel încât să se completeze, de parcă întreg spectacolul ar fi fost scris de la un cap la celălalt, şi nu asamblat ulterior.

După ce, prima parte a concertului a adus iubirea în sufletul spectatorilor, cu versurile poeziilor precum „Cad pe ape”, „Mă rog”, „Vreau să te văd” şi „Pe strada Meţianu”, puţin după jumătatea concertului artistul a dedicat o bună parte din spectacol mamelor. Trecând de la satiră, la versuri pline de melancolie şi tristeţe, publicul a fost la fel de receptiv, sorbind fiecare cuvânt venit din gura artistului.

Când a sosit momentul în care spectacolul trebuia să se apropie de sfârşit, artistul a considerat că publicul nu ar trebui să plece acasă gândidu-se cu tristeţe la versurile dedicate mamei, aşa că spectacolul s-a întors la atmosfera satirică şi veselă de la început. După ce, o ultimă dată, artistul şi-a rugat publicul să nu-şi murdărească sufletul dând drumul la televizor o dată ajunşi acasă, s-au făcut auzite versurile poeziei lui Mircea Micu „Dor de cai” şi, la cererea spectatorilor, „Cad pe ape”.

Pe lângă valoarea incontestabilă din punct de vedere cultural al spectacolului „Pelerini din ţara nimănui”, concertul a fost o experienţă foarte bogată pentru fiecare om din sală datorită artistului cu suflet frumos care a încercat, preţ de două ore, să ne facă lumea mai frumoasă.