Aseară, la Sala Palatului din Bucureşti, Tudor Gheorghe a susţinut un concert emoţionant în cadrul turneului naţional „Chemarea păsării de-acasă„. Acesta este cel mai recent proiect al său, inspirat din opera poetului şi prozatorului contemporan Mircea Micu.

Cu chipul senin, cu chitara în mână şi zâmbetul pe buze, punctual ca de obicei, maestrul Tudor Gheorghe a urcat pe scenă în aplauzele unei săli pline. Ne-a spus că de data aceasta îi va sta alături în concert doar chitara pentru ca metafora versurilor poeziilor lui Mircea Micu să nu fie ştirbită de alte efecte sonore.

Motivaţia alegerii versurilor acestui poet pentru acest turneu a fost dezvăluită aproape de finalul concertului. Într-o pauză dintre melodii, Tudor Gheorghe a recunoscut că, pe lângă dorinţa de a aduce în atenţia publicului meritele unui artist prea puţin cunoscut în prezent, stările pe care le exprimă versurile sale le-a trăit la rândul său de-a lungul vieţii.

Pe parcursul concertului de  aproape o oră şi jumătate, o sală întreagă a asistat cu emoţie la un adevărat spectacol al stărilor sufleteşti transmise de versurile poeziilor şi vocea caldă a artistului. Fie că ne vorbea despre experienţe de viaţă, fie că ne cânta sau ne recita versuri ale poetului mai sus amintit, Tudor Gheorghe a reuşit să atingă o coardă sensibilă a fiecăruia dintre cei din public.

Artistul ce nu poate fi încadrat într-un gen anume a adus bucurie tuturor celor prezenţi prin sinceritatea şi naturaleţea cu care se exprimă, stârnind hohote de râs atunci când povestea despre întalniri cu diverşi fani în ţară sau în străinătate, ori întâmplări din cariera sa de artist, fiind meditativ atunci când povestea de realităţi cotidiene sau având ochii înlăcrimaţi de-aducerea aminte a celor ce nu mai sunt printre noi.

Tudor Gheorghe a schimbat cu fineţe ritmul, trecând de la recitat la cântat şi apoi la conversaţie cu publicul şi înapoi, dovedind încă o dată că oameni de toate vârstele pot sta alături în aceeaşi sală şi să treacă prin aceleaşi stări, chiar dacă mesajul ce vine de pe scenă este ambalat delicat în versuri, note şi o voce caldă. Fără a se mişca din centrul scenei, maestrul a dominat subtil un public numeros, gata să răspundă cu emoţie şi aplauze chemării sale.

Dorul de ţară, de părinţi, angoasa trecerii imperturbabile a timpului, moravurile generaţiei trecute şi ale celei viitoare sunt doar câteva teme care au menţinut atenţia publicului trează. Aplauzele prelungite de la finalul concertului, buchetele de flori aduse în dar de cei care-l admiră, o sală întreagă în picioare cu chipul luminat de zâmbet l-au făcut pe Tudor Gheorghe să simtă cât este de apreciat.

La final, artistul ne-a dezvăluit că vor urma o serie de concerte inspirate de opere ale lui Nichita Stănescu, Adrian Păunescu şi Grigore Vieru.

Iată mai jos versurile uneia din poeziile lui Mircea Micu, una dintre cele câteva pe care le-am putut asculta în concertul de aseară:

Pasărea de acasă
„Ea vine seara şi n-o chem.
Şi de venirea ei mă tem
Şi mă prefac că-s orb şi surd
Când pe la geamuri o aud.
Ea n-are trup, ea e un fel
De crin cu aerul în el
Ea n-are ochi şi-n două părţi
Poartă inele mari de morţi.
Venită ca o taină grea
Se-aşează lin pe fruntea mea
Apoi se mută mai in jos
Spre-al tâmplei vulnerabil os
Apoi spre coaste, până când
O simt cu ghearele strângând.
Şi tace atat de mult şi greu
C-aud cum plânge Dumnezeu.”

Vezi mai multe poze de la concert!

Foto: Manuela Cepoi

Citeşte despre: , , ,