RECENZIE: Yanni la Bucureşti, un concert optimist, plin de emoţie pozitivă (POZE)

Concertul Yanni de la Sala Palatului din Bucureşti din seara de 31 martie 2013 a fost un prilej de bucurie şi de desfătare pentru cei care s-au lăsat învăluiţi de magia artistului şi de vraja instrumentelor unei orchestre care se numără printre cele mai bune din lume. Concertul din acest an face parte din turneul „World Without Borders” („Lume fără graniţe”) – o dorinţă pe care artistul vrea să o îndeplinească prin intermediul muzicii.

Când virtuozitatea şi pasiunea fac pereche perfectă

Timp de mai bine de două ore (concertul a început la ora 19:00 fix, niciun minut mai târziu, şi a durat până aproape de ora 22:00) cei prezenţi la Sala Palatului au putut lua parte la un spectacol energic şi sensibil, cathartic. Compozitorul şi interpretul de origine greacă nu a fost nevoit să cucerească inima românilor, această misiune a fost din start una câştigată, având în vedere succesul concertului din 2011 şi entuziasmul cu care a fost primit pe scenă în acest an.

O personalitate a cărei emoţie şi bună dispoziţie este molipsitoare, Yanni a surprins şi în acest an printr-un spectacol elaborat cu pasiune şi simţit cu fiecare notă şi acord. Muzica lui, încadrată în categoria New Age, dar pe care artistul preferă să o numească „muzică instrumentală contemporană”, este un mix de jazz-fusion, world music, muzică clasică şi soft rock, care se adresează unui public variat, de la iubitorii de muzică clasică autentică la fani ai ritmurilor alerte, explozive.

Dacă piesele compuse pentru întreaga orchestră au impresionat prin amploare, forţă şi energie, venind spre public ca erupţii de emoţie, momentele de solo au permis fiecărui instrument să îşi arate unicitatea şi frumuseţea cu ajutorul virtuozului care îl mânuia.

Un one man show din 16 artişti

Orchestra supranumită de Yanni „Naţiunile Unite”, nume ce evidenţiază caracterul ei cosmopolit, este formată din adevăraţi maeştri ai muzicii, care au facut publicul să respire în ritmurile dictate de instrumentele lor.

Samvel Yervinyan a oferit un solo de vioară remarcabil în care viteza şi energia notelor te făceau să crezi că aceasta va lua foc din moment în moment. Un al doilea număr, de această dată un duet, i-a dat ocazia şi îşi arate din nou măiestria într-un duel înflăcărat alături de violonista Mary Simpson. Comunicarea dintre cei doi a fost una pasională şi aprigă, „cearta viorilor” fiind încurajată de orchestratorul Yanni. După acest număr cei doi şi-au dat mâinile în aplauzele pline de vigoare ale publicului.

Un alt număr impresionat a fost cel al lui Victor Espionla care a demonstrat tuturor că harpa este mai mult decât un instrument sensibil. O bucată solo plină de masculinitate şi putere, momentul lui Espinola a surprins şi a ţinut publicul în încordare. Harpa sa a fost ridicată în aer mai ceva ca o chitară electrică şi a fost mânuită cu o vigoare şi rapiditate frapantă.

Momente emoţionante şi sensibile

Concertul a avut parte şi de momente sensibile, unul dintre preferatele publicului fiind piesa „Felitsa” o compoziţie creată în onoarea mamei sale. Piesa a fost introdusă cu un mic discurs, un elogiu adus dragostei, celui mai puternic sentiment dintre câte există.

Un alt moment plin de emoţie şi sensibilitate a fost cel al solistei Lauren Jelencovich care şi-a făcut auzită vocea de privighetoare în piesa cu acelaşi nume,”Nightingale„. Ca înainte de fiecare piesă, Yanni a împărtăşit cu publicul povestea din spatele compoziţiei: bucata a fost compusă special pentru concentrul susţinut în China, în Oraşul Interzis.

Artistul a interpretat nostalgic şi melodii mai vechi, compuse când acesta încă mai locuia în ţara sa natală, astfel ritmurile magnetice ale bătrânei Elade au fost recreate prin melodii precum „The end of august„.

La partea distractivă şi plină de umor a spectacolului a contribuit simpaticul chitarist Charlie Adams, care a demonstrat că poate sa fie serios şi „dur” la tobe, dar mai ales jucăuş şi comic. Acesta s-a prezentat pe secenă în echipament sportiv roşu-albastru (echipamentul echipei Steaua) şi a învârtit beţele cu o viteză ameţitoare, demonstrând că poate să cânte chiar cu o singură mână şi cu cealaltă să bea apă, spre amuzamentul şi admiraţia publicului care a aplaudat performanţa acestuia în picioare.

Yanni a purtat steagul României

Yanni a menţinut legătura cu publicul pe tot parcursul spectacolului, a povestit istoria din spatele fiecărei piese şi a glumit cu spectatorii ori de câte ori a avut ocazia. O situaţie amuzantă, deşi nu pentru cel aflat în cauză, a fost cea în care translatorul a stârnit zâmbete şi mai apoi chiar hohote de râs, deoarece majoritatea celor aflaţi în sală cunoşteau foarte bine limba engleză, iar vorbele artistului nu mai aveau nevoie de traducere. Yanni a felicitat publicul în repetate rânduri pentru engleza bună, pentru că de cele mai multe ori apaluzele veneau peste traducere.

Spre sfârşitul spectacolului artistul a fost copleşit cu vorbe de dragoste din partea fanilor, care s-au manifestat prin strigăte de admiraţie şi declaraţii în greacă, română sau engleză. O admiratoare i-a oferit lui Yanni steagul României pe care acesta şi l-a pus de gât, în aplauzele necontenite ale publicului.

Spectacolul organizat duminică seară de Vreau Bilet a fost unul pentru toate vârstele, în sală regăsindu-se tineri, adulţi, oameni mai în vârstă şi copii. Acest lucru demonstrează că muzica plină de emoţie transcende nu doar graniţele, aşa cum îşi doreşte Yanni, ci şi vârstele.