RECENZIE: Senzualitatea şi amărăciunea din vocea inconfundabilă a Patriciei Kaas au recucerit publicul de la Bucureşti (FOTO)

Artista de origine franceză Patricia Kaas a susținut un concert la Sala Palatului din Bucureşti, pe 24 iunie 2017, în fața a peste 3.000 de spectatori. Cântăreaţa a revenit pe scenă, după doi ani de pauză, mai puternică, mai feminină şi mai coaptă, cum numai o femeie de 50 de ani poate fi, după o perioadă delicată. 

Ca de fiecare dată, muzica a salvat-o după un sindrom „bornout” (afecţiune cauzată de epuizare fizică şi psihică, pe care ea o numeşte „un accident de parcurs”), iar vocea Patriciei nu şi-a pierdut sensibilitatea „à la française” şi nici acel amestec unic de senzualitate şi amărăciune uşor cinică.

O Patricie mai puternică, dar la fel de senzuală

Artista şi-a făcut apariţia pe scenă într-o rochie lungă care i-a pus în evidenţă formele de adolescentă, sub o ploaie de lumini mov. Mulţi spectatori au trăit un deja-vu, amintindu-şi cum Patricia Kaas a venit în 1992 la Braşov, la Cerbul de Aur, atunci când a avut cel mai aplaudat concert, iar peste 5.000 de oameni au cântat în Piaţa Sfatului, pe o ploaie torenţială, „Mon mec à moi”.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Nici de data asta, celebra piesă nu a fost ignorată, dar din repertoriu au făcut parte şi melodiile noi, de pe cel mai recent album, „Patricia Kaas”. Textele noilor piese nu vorbesc doar despre dragostea taumaturgică, ci despre femei agresate, depresie, lipsă de sens, incest, ba chiar şi despre atentatele de la Bataclan. Nimic din ce a rănit-o pe artistă mai ales în ultimii ani nu a rămas uitat. Totul a fost rememorat şi transpus în cântec.

Artista a început cu „La langue que je parle”, o piesă despre tristeţe și alinarea pe care o găseşti în limba în care te-ai născut. Abia apoi a salutat publicul român, atât în franceză, cât şi în română. După „Cogne”, a urmat o melodie prin care artista a exprimat pe note grave şi sonorităţi puternice, tot „iadul personal” din ultimii ani, „Ma tristesse est n’importe où”.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

A fost un bun prilej de a-şi deschide inima în faţa publicului şi de a rememora dăţile în care a susţinut concerte în țara noastră. Artista şi-a păstrat nu numai vigoarea, dar şi simţul umorului: „Mă simt fericită că mă aflu aici, e o mare plăcere să revin în România, de câte ori revin, ori e prea frig, ori e prea cald!”.

Ultima parte a spectacolului: piese ritmate şi un public interactiv

Patricia Kaas a ales să lase „artileria grea” la final: piese ritmate, hituri, explozie de fragilitate şi forţă. „Mon mec à moi”, „Une fille de l’est” şi „Je voudrais la connaître” au ridicat publicul în picioare, iar melodiile au fost cântate în tandem cu spectatorii care au aplaudat-o cu mult entuziasm pe artistă.

Cântăreaţa a demonstrat că vârsta nu e decât o cifră, debordând de energie şi optimism. A dansat pe scenă, şi-a schimbat ţinutele, optând pentru o pelerină şi o ţinută simplă, neagră, care i-a evidenţiat formele fără cusur. Înainte să interpreteze „Adèle”, s-a aşezat pe jos, pentru ca la memorabilul „Mademoiselle chante le blues”, să ridice întreaga Sală a Palatului în picioare.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Cameleonică, reinventată, cântând despre „cea care a devenit”, cum ea însăşi a recunoscut în faţa românilor, Patricia Kaas a încheiat spectacolul de la București cu „Sans tes mains” şi „D’Allemagne”, două piese de dragoste de care nu ai cum să nu te îndrăgosteşti.

De asemenea, sub o ploaie de lumini multicolore, nu a uitat să-şi prezinte trupa care o însoţeşte în fiecare turneu: trei chitarişti, un pianist şi un toboşar, care au asigurat şi un backing vocals de excepţie.

După ce am văzut-o pe Patricia Kaas în concert, am descoperit o artistă care nu se joacă cu sferturi sau jumătăţi de măsură. A lăsat în urmă dezamăgirile, neîmplinirile, a redescoperit puterea muzicii de a vindeca chiar şi cele mai adânci răni sufleteşti şi s-a dăruit publicului total.

Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!

Sinceră, mai puternică, cu un mesaj artistic mult mai articulat şi acelaşi registru vocal pe care l-ai recunoaşte dintr-o mie, o voce care aminteşte întrucâtva de cea despre care un critic muzical spunea, odată, că sună de parcă ar fi fost înmuiată în bourbon, lăsată la afumat pentru câteva luni şi apoi scoasă afară şi călcată cu maşina – cea a lui Tom Waits. Cu menţiunea că asperitățile sunt „domesticite” de sensibilitatea şi catifelarea limbii lui Molière.

Concertele Patriciei Kaas de la Bucureşti şi Timişoara au fost organizate de Events.