RECENZIE: Prima zi de Summer Well Festival 2017 – Seventh Heaven (FOTO)

Domeniul Ştirbey şi-a deschis porţile încă de vineri seară, 11 august 2017, pentru cea de-a şaptea ediţie Summer Well – muzică indie şi vacanţă condensată în două zile şi un pic. Primele care au intrat în perimetrul festivalului au fost sentimentele de familiaritate, căldură, optimism şi prietenie cu care ne-a obişnuit tradiţia Summer Well.

RECENZIE: A doua zi de Summer Well Festival 2017 – O nebunie frumoasă

La Summer Well te simţi ca şi cum te-ai întoarce într-o casă de vacanţă unde te întâmpină o familie numeroasă şi gălăgioasă de care ţi-era dor şi unde gradul de nobleţe nu e dat de sângele albastru, ci de vâna pe care o ai pe scenă. Pe lângă setup-ul uşor recognoscibil, instalaţiile de lumini care de care mai creative şi atristice, food truck-urile şi păturicile de picnic colorate, chiar line-up-ul a contribuit la sentimentul de familiaritate.

Headliner-ul primei zilei, Interpol, a urcat pe scena Summer Well la prima ediţie a festivalului, în 2011, iar acum şi-a reluat poziţiile ca să sărbătorească alături de noi albumul lor de debut „Turn on the Bright Lights” (2002). Dar până la finalul cărţii primei zile de Summer Well 2017 mai sunt patru povestiri cel puţin la fel de interesante, unele pe punctul de a face concurenţă numărului final.

Oh Wonder: minunaţi fără dubiu

Nu se putea deschidere mai primitoare şi mai optimistă decât cea pe care au oferit-o Josephine Vander Gucht şi Anthony West, cei doi britanici de la Oh Wonder. Josephine a fost molipsitoare cu zâmbetele, glumiţele şi voia bună pe care a răspândit-o, ca o floare de soare ce era – îmbrăcată într-un outfit din două piese, înflorat şi colorat.

Vezi mai multe poze din prima şi a doua zi de festival!

Când a început muzica a ieşit şi soarele pe scenă; cu „High on Humans” ei şi-au luat energia de la public şi publicul de la ei. Stilul jovial al trupei merge de minune cu genul alt-pop al pieselor pe care le cântă, iar energia pe care o transmit îi propulsează rapid în piramida muzicală. Josephine s-a jucat puţin cu publicul într-un „Bună-Pa” pe româneşte, ţinând să precizeze că deşi ne spune „La revedere!” o face doar ca să arate că ştie şi alte cuvinte în română în afară de „Bună!” şi „Mulţumesc!”.

Când mâncarea e prea dulce, pui şi nişte sare, cu „All We Do”, o piesă mai mult pansivă decât optimistă, o odă adusă omului în esenţa lui, a scopului pe care îl are şi un frumos reminder al prieteniei şi căldurii care ne leagă şi care ne face oameni. Au urmat unele dintre cele mai cunoscute piese ale lor, precum „Without you”, „Livewire”, „Lose it”, „Tehnicolour Beat”, „Drive” şi „Ultralife”, unde sentimentele de bine au făcut circuit închis între scenă şi public.

HONNE: un mix bun de sentimente

Buni prieteni cu „Oh Wonder”, aşa cum chiar aceştia au menţionat-o înainte să părăsească scena, HONNE au transmis un amestec de sentimente, dar fără să creeze mixed feelings. Aşa cum o spune şi numele trupei care vine din japonezul hon’ne, „true sound”, referindu-se la acele sentimente pure şi adevărate care de obicei sunt în contrast cu aşteptările societăţii, HONNE au fost loiali crezului lor şi au împărtăşit cu publicul muzica lor fără înflorituri. Ne-au dat un electronic ferm înmuitat de soul, în piese ca „Coastal Love”, „Good Together”, „The Night”, „Warm On a Cold Night” şi „Someone That Loves You”.

Vezi mai multe poze din prima şi a doua zi de festival!

Unde taie The Kills se vindecă

Headliner-ul nu stă întotdeauna în capul afişului, e acolo unde îl urci tu, şi judecând după „victimele” lăsate, The Kills au fost foarte sus. Duo-ul britanic-american a luat sub asalt scena şi a tăiat moleşala din public cu vână şi fără milă.

Alison a despicat aerul în două cu părul ei pe post de bici şi a dominat scena de la Summer Well pe ritmurile crude de garage rock. Proiecţiile de pe fundalul scenei care au reprezentat mai mulţi vulcani în erupţie au creat o analogie cât se poate de adevărătă cu spectacolul oferit the The Kills – exploziv şi fierbinte ca lava.

Vezi mai multe poze din prima şi a doua zi de festival!

The Kills au arătat cine sunt şi din ce sunt făcuţi de la prima piesă, „Heart of a Dog”, de pe noul album „Ash&Ice”. La 39 de ani, Alison („VV”) e cât se poate de hot, cântă cu tot corpul, ferm şi la ţintă, cu Jamie alături care-i injectează riff-uri parcă direct în inimă. A urmat „URA Fever”, un single care ne-a amintit ceea ce toţi simţeau: virusul the Kills deja şi-a făcut efectul şi nu e nimic comun în asta.

Nimic obişnuit nici în beat-urile şi mişcările din „Kissy Kissy”, când cădeai uşor în plasa sunetelor lascive care parcă picurau în ureche şi-ţi dezmorţeazu simţurile. Alternând piese mai vechi cu cele de pe albumul „Ash&Ice”, ca „Hard Habit to Break”, „Doing It to Death” şi „Siberian Nights”, The Kills au arătat că muzica lor e la fel de aprigă. Nu că ar fi vrut să demonstreze ceva, se distrau atât de bine pe scenă încât publicul putea părea doar un nice to have.

Metronomy, tocilarii favoriţi ai muzicii electronice

După ce The Kills au lăsat cenuşă pe scenă a venit rândul celor de la Metronomy să o spele cu nişte muzică electronică. Piesele lor au venit ca de pe alte tărâmuri şi au schimbat starea cu ceva mai uşor şi mai jucăuş. Concertul lor a fost închegat, dar în mare parte s-a adresat fanilor loiali ai genului, cei care au aşteptat cu nerăbdare lansarea albumului „Summer ’08”.

Vezi mai multe poze din prima şi a doua zi de festival!

Trupa a deschis concertul cu piesa „Back Together”, de pe noul album, o alegere inspirată după pauza de la turnee. N-au lipsit nici cele mai faimoase piese ale lor, precum „The Bay” şi „The Look”. Dacă cei mai puţin entuziasmaţi de muzica celor de la Metronomy aveau vreo nostalgie după muzica din jocurile pe calculator ale anilor ’90 cu siguranţă şi-au vindecat-o. Lăsând asta deoparte, băieţii s-au simţit bine pe scenă şi au oferit un show electric.

Interpol, înapoi la origini

Dacă sentimentele de familiaritate şi prietenie sunt cele mai rezonante în cadrul festivalului Summer Well, anul acesta, la cea de-a şaptea ediţie, revenirea pe scenă a trupei Interpol a contribuit la întărirea lor. Cu toate acestea, trupa Interpol n-a adus nimic nou sub soarele de la Summer Well, turneul lor s-a bazat pe albumul de debut, „Turn on the Bright Lights” (2002) şi piesele s-au rotit în jurul lui după doar câteva dintre piesele mai populare din alţi ani, precum „All The Rage Back Home” (2014) şi „Slow Hands” (2017).

Vezi mai multe poze din prima şi a doua zi de festival!

Fanii trupei au primit un concert cinstit în stilul caracteristic Interpol – un indie rece, iubitor de dramă şi cu chitare mâinute cu măiestrie, gata să-ţi arate că depresia nu-i aşa de rea când o cânţi. Poate doar o umbră de regret să fi apărut în rândul fanilor care aşteptau şi alte piese în setlist, piese care au devenit populare cu un motiv, ca „Rest my Chemistry” şi „Everything is Wrong” .

Cu toate astea, dacă ai pleca fericit de la un concert Interpol ar însemna că n-au făcut ceva bine, aşa că au fost headliner-ul perfect – să-ţi inspire un pic de tristeţe că deja s-a terminat prima zi de concerte la Summer Well. Nici asta n-ar fi prea grav, ultimele autobuze pleacă la patru dimineaţa şi mai sunt încă atâtea de făcut şi văzut, iar a doua zi e poate şi mai şi.